Asculta-ma-n ganduri! Te mint? Poate!

Let's waste time

2012-01-23T21:16:00.000+02:00

Pentru ca demult nu am mai avut timp sa ascult muzica de calitate. Si pentru ca am simtit cum trece vremea pe langa noi fara sa ne fi bucurat indeajuns de ea.

cercuri

2011-07-22T13:58:00.000+03:00

Toate merg prost. Şi simt cum mi se topeste sufletul înăuntru de neputinţă. Cum să fac să-i aduc pe toţi înapoi? Cum să fac să-mi apropii din nou prietenele care nu au facut nimic să împiedice creearea acestui hău între noi? Să le fac să înţeleagă că viaţa merge mai departe, şi dacă circumstanţele s-au schimbat, esenţa ar fi trebuit să rămână neatinsă? Că pentru o prietenie e nevoie de mai mult de o persoană care să încerce să menţnă grupul unit, şi că reproşurile nefondate sunt până la urmă factorul cel mai periculos în descompunerea unei relaţii, de orice natură ar fi ea. Nu mai am putere să o iau iar de la capăt. Mă învârt într-un cerc vicios din care simt că nu mai am scăpare. Mă întorc mereu de unde am plecat şi observ cu părere de rău ca nu e numai vina mea. Vinovaţii sunt mulţi şi nciunul nu e în stare să-şi asume vreo fărâmă de responsabilitate. Am ajuns în locul în care vrând, nevrând mă simt acasă. Pentru că mi-am petrecut majoritatea timpului pe marginea acestui cerc, şi simt cumva că o să mai fie mult timp petrecut aici. Nu mai am putere să desenez alte cercuri. Nu mai ştiu cum. Nu mai am creioane, nici culori destule. Iar cercurile desenate cu negru te sugrumă. Te strâng înăuntru până nu mai ai suflare. Şi nu are cine să te mai scape de data asta. Esti doar tu şi cercul tău negru.

Sometimes I feel I’m not good enough for you. And this can really kill me for good.

simplu

2011-02-07T10:27:00.000+02:00

Mi-ai ascuns toate slăbiciunile undeva în adâncul nefiinţei mele şi acum le caut ca un om sănătos care era obişnuit cu boala. Mi-ai curăţat sufletul de noroi şi mi-ai şters ferestrele. Acum mi-e lumină şi cald şi soare. Şi chiar dacă mă obişnuisem cu felul meu dezordonat şi haotic de fi, cu toate durerile şi visele neîmplinite şi prăpăstiile nesfârşite, mi-ai arătat că se poate trăi şi altfel. Că există oameni care te fac să trăieşti frumos şi linistit şi fericit. Care te fac totodată să te simţi la fel. Mi-ai ascuns cicatricile şi m-ai făcut să uit de ele. Şi o faci de fiecare dată când apare una nouă. Pentru că viaţa e plină de cicatrici şi de versuri sumbre. Dar tu îmi cânţi poveşti de dragoste şi acoperi sunetul grotesc al destinului care mă vrea închisă în cercul lui pentru vecie. Mi-ai pătruns sub piele astfel încât să te găsesc pe tine când îmi caut marginile şi obosesc de mine, când mă pierd în vise şi nu mai găsesc drumul înapoi. Mi-ai aruncat o frânghie bine ancorată în suflet şi mi-ai pus lumină în ochi, iar acum mi-e imposibil să mă mai rătăcesc în mine. Pentru că m-ai văzut de atâtea ori pierdută în mine şi n-ai suportat ideea că mă sfâşie amintirile prezente şi absente dinăuntru. Şi mi-ai creat altle care vindecă şi acoperă golurile din suflet.

.

2011-01-22T23:35:00.002+02:00

Am fost intotdeauna o persoana careia i-a fost frica. O teama necontrolata, neintemeiata m-a urmarit dintotdeauna. Poate pentru ca intotdeauna am fost omul care a dat totul si a pierdut totul, care a fost nevoit sa o ia mereu de la capat fara nimic. Si sa se descurce cu nimic. Sa supravietuiasca. Si sa indure pierderi pe care nu si-ar fi dorit sa le indure. Si infrangeri ale destinului pe care un copil nu ar fi trebuit sa le cunoasca. Dar am mers mai departe, pentru ca nu aveam dreptul sa renunt. Iar acum mi-e teama dn nou. Mi-e teama ca nu mai sunt ceea ce-ti doresti. Uneori nici eu nu mai stiu ce sunt.
Mi-e teama ca mai devreme sau mai tarziu o sa fugi si tu din viata si din calea mea cum au facut-o deja prea multi pana acum. Si ma innec in fumul asta de tigara in speranta ca prin ceata o sa vezi exact ce vrei tu sa vezi. Si ma sfasie gandul ca daca o sa incetez, o sa se duca totul exact ca fumul.
Si da, din cand in cand am nevoie de siguranta ca esti acolo, si ca nu s-a schimbat nimic. Si ca sunt o proasta pentru ca ma tem. Am nevoie de atentie si de zambete si de imbratisari, pentru ca nu am avut niciodata parte de destule.

CHEERS!

2010-12-31T13:04:00.004+02:00

A mai trecut un an. Şi dacă l-am început optimistă, îl termin la fel. Da, merit. Merit să fiu apreciată şi iubită, merit să fiu fericită şi liniştită. Pentru că au fost prea mulţi ani în care m-am luptat cu destinul pentru supreavieţuirea sufletului meu, prea mulţi ani în care l-am apărat cu toate forţele pământene sau nepământene, şi l-am acoperit în pojghiţe de gheaţă să fie cât mai greu de găsit şi facut bucăţi. Şi anul ăsta mi-ai arătat ce înseamnă să nu-ţi mai aparţii. Să te dăruieşti cu totul şi să-ţi fie bine. Am simţit vântul şi soarele pe piele mângâindu-mă atunci când nu erai lângă mine. Şi chiar dacă au fost altele care m-au făcut să-mi doresc să-mi desfac toracele şi sa-mi arunc sufletul afară pentru că durerea era insuportabilă, m-ai ridicat de jos de fiecare dată. Anul ăsta am văzut care-mi sunt prietenii şi am mai învăţat o lecţie. Anul ăsta a fost destinat schimbarii şi maturizării. Anul ăsta am învăţat că oricât te-ar durea pe tine, viaţa merge înainte, şi îşi urmează cursul firesc, chiar dacă asta înseamnă că s-au mai împuţinat cei din jurul tău. Şi oricât mi-aş dori eu, nu mai sunt copilul care visează tot timpul la lumi perfecte şi poveşti cu Feţi-Frumoşi. L-am ascuns bine înăuntru şi îl las să iasă la lumină doar când realitatea e prea greu de suportat. Iar pentru anul ce vine, îmi doresc exact atatâta iubire câtă am primit anul ăsta, şi exact atâtea persoane dragi câte am avut anul ăsta.

P.S: Sometimes I feel you so cold and distant that I wanna scream to get warm. Just promise me that nothing has changed, love me, hug me, smile for me.

holiday's something

2010-12-26T16:34:00.002+02:00

S-a dus si Crăciunul ăsta. Sărbatoare pe care o aşteaptă toată lumea cu atâta nerăbdare. De ce n-am să înţeleg niciodată. Poate pentru că nu am simţit niciodată magia aia de care toată lumea vorbeşte. În ziua de azi toţi sunt magicieni de Crăciun. Se vinde magie în supermarket. Cine a mai auzit de magie la pachet? O iei acasă si o împrăştii pe jos sau cum? Şi după cine face curat? Şi cu ce rămâi? Rămâi iar fără sclipire un an întreg pentru că ai consumat-o pe toată într-o zi. Devii iar o umbră în mulţime şi îţi reiei rutina obositoare. Şi nu-ţi mai aminteşti nimic. Eşti mai bun câteva zile pe an şi apoi devii iar monstrul cu ochi întunecaţi care-şi face treaba robotic. Şi totul se reduce la un nimic continuu.

În ceea ce mă priveşte pe mine, Crăciunul nu e cu nimic mai special decât o zi obişnuită. Cine mă iubeşte, mă iubeşte şi-mi este alături şi în restul anului nu doar de Crăciun. Şi cine vrea să-mi facă un cadou n-are nevoie de o anume ocazie pentru asta. Dacă vrei să dăruieşti ceva, dăruieşti pur şi simplu. Fără pretexte şi obligaţii.

Şi da, anul ăsta a fost cel mai greu de suportat Crăciun. E înfiorător să vezi că familia se împuţinează văzând cu ochii şi că n-ai nicio putere să schimbi asta. Că rămâi din ceîn ce mai singur în jungla asta pe care au creat-o alţii pentru tine. Şi e al dracului de greu să aflii mai multe lucruri care te dor când abia te obişnuisei cu cele pe care le ştiai deja. Şi când te împăcaseşi cu ideea că amintirile puţine sau inexistente îţi sunt suficiente să supravieţuieşti, te loveşte iar o melancolie aproape de nebunie şi nu mai ştii unde să te ascunzi ca să fie bine, să-ţi fie bine. Să nu mai doară fiecare gând şi să nu te mai urmărească atât trecutul pecare nu l-ai avut. Şi copilăria pe care ai pierdut-o demult, dar din care ai mai păstrat o bucăţică pe care o ascunzi în ochi.

Şi poate că la un moment dat al vieţii mele o să fiu liniştită. Şi o să mă împac cu destinul care mi-a pus piedică de atâtea ori. Trebuie să o fac. Până atunci o să-mi sufoc toate durerile şi o să zâmbesc în continuare. Pentru ceilalţi. Pentru cei cărora le pasă. Pentru că nu merită să-şi întunece privirile pentru mine, şi nu merită să-mi împrumute zbuciumul. Şi în special pentru tine. Pentru că tu mi-ai dăruit lumină şi fericire anul ăsta. Şi tu meriţi cel mai mult să mă vezi zâmbind.

all I want

2010-12-23T20:36:00.003+02:00

Sunt din nou pusă în situaţia de a sta departe de tine. Şi din nou, simt cum mi se împraştie celulele căutându-te. Mi-am găsit toate răspunsurile în tine. Şi oricât aş fi spus că nu am niciun sens, l-am găsit în tine. Şi poate mă repet, dar goliciunea asta sufletească mă cuprinde de fiecare dată când nu-ţi întîlnesc privirea. Pentru că niciodată nu am simtit că locul meu e undeva până acum. Şi pentru că, anul ăsta, chiar dacă nu esti fizic lângă mine în seara de Crăciun, ştiu că cineva se gândeşte la mine, şi că lipsesc cuiva, şi asta face ca sărbatorile să fie mai uşor de suportat ca în alţi ani. Pentru că sărbatorile fără oameni nu înseamna nimic. Pentru că, din an în an au fost mai puţini şi pentru că anul ăsta s-a ajuns la minimul posibil. Pentru că se măreşte golul cu fiecare Crăciun, dar anul ăsta tu îl umpli. Pentru că anul trecut am crezut în schimbare şi s-a produs datorită ţie.

AND ALL I WANT FOR CHRISTMAS IS YOU.ALL I NEED FOR CHRISTMAS IS YOU!

once upon

2010-12-05T19:13:00.000+02:00

I almost remember...

random

2010-12-02T19:28:00.002+02:00

Everything passes by.

Şi mi-aş dori să le mai trăiesc încă o dată. Tot alături de tine. Pentru că a trecut mult timp şi da, e mai bine acum, dar mi-e dor să ma îmbrac dmineaţa în camaşa ta şi să nu stiu unde să mă aşez în camera mică de ¾ şi să te privesc cum dormi într-un pat prea mic pentru tine. Şi să-mi beau cafeaua, să fumez o ţigară şi să-ţi scriu Povesti. Şi să nu mă mişc de teamă să nu-ţi tulbur visele, şi să-mi doresc să mă visezi pe mine. Să fug la magazin şi să încropesc un mic-dejun pentru 2 şi să lenevim încă puţin după.

Şi da, mi-e dor să mă simt utilă, şi mi-e dor să-ţi pot spune tot ce am pe suflet fară să-mi fie teamă.

simple

2010-11-14T11:20:00.001+02:00

So I will help you read those books
If you will soothe my worried looks
And we will put the lonesome on the shelf.

Nothing

2010-11-08T19:29:00.000+02:00

nothing...
Because you are my world

incoerent

2010-10-16T20:31:00.002+03:00

Vine momentul ăla în care realizezi că nu prea mai multă lume în jurul tău. Cam toţi care te-au iubit necondiţionat de când ai intrat în lumea asta au plecat fără să te anunţe unde se duc. Tu speri doar că încă te mai văd de acolo de undeva şi pun o vorbă bună pentru tine destinului. Şi acum... cam încerci să te agăţi de tot ce seamănă cu ce ştiai tu.. şi te chinui să nu-ţi mai aduci aminte la tot pasul şi să te năpădească lacrimile. Pentru că atunci ar trebui să dai explicaţii... şi cine ştie dacă cineva ar înţelege că oricâtă dragoste ai primi tu de la alţii, şi oricât de mult ai încerca tu să te complaci... nu-ţi iese tot timpul. Pentru că ei nu sunt oamenii tăi. Nu ei te-au învăţat că nu e bine să minţi, sau nu ei te-au pus sus pe cal prima dată sau te-au pus să le porneşti maşina când erai prea mic să stai măcar pe locul din dreapta. Dar încerci.. şi iar încerci... şi-ţi mai şi reuşeşte din când în când. Doar că ruptura aceea s-a produs prea devreme. Şi tu nu mai ştii ce înseamnă, şi nu mai ştii cum să reacţionezi, nu mai ştii nici măcar ce înseamnă acel cuvânt. N-ai ştiut niciodată dacă stai bine să te gândeşti. Ştii doar ce ai văzut la alţii.. şi nici măcar nu poţi să pronunţi cuvântul acela. Nu-ţi iese.. mintea ta refuză să proceseze un cuvânt al cărui înţeles ţi-e străin. Iar firea puternică pe care ai afişat-o până acum nu îţi dă voie să te manifeşti ca atare. Nu-ţi dă voie să plângi ori de câte ori ai chef. Şi nici să vorbeşti despre asta. Pentru că nimeni care nu a fost sau este în situaţa ta nu are de unde să ştie, nu are cum să înţeleagă că simţi cum golul dinăuntru se măreşte de fiecare dată când realizezi că s-a mai dus o amintire, şi de fiecare dată când îţi aduci aminte ceva parcă îţi înfige cineva un pumnal în inimă. Şi taci, nici măcar nu îndrăzneşti să mai deschizi subiectul. Pentru că slabiciunea nu poţi să ţi-o afişezi tot timpul, pentru că nu suporţi să te privească cineva cu milă şi să auzi „înţeleg”. Nu, nu înţelegi.

Şi poate că ţi-ar fi mai bine dacă ai putea să-ţi păastrezi amintirile, dar ele dispar, şşi revin de fiecare dată mai înceţoşate. Şi te urăşti pentru asta. Şi-ţi doareşti ca măcar odata la mult timp să-ţi fie şi ţie lumină în amintiri. Dar de fiecare dată se mai şterge câte ceva şi ţi se măreşte şi golul dinăuntru.

Iar tu, te dăruieşti cu totul şi nu mai păstrezi nimic pentru tine. Chiar şi golul acela îl dai, în speranţa că cinevava găsi cu ce să îl umple. Pentru că ai atâtea sentimente care au zăcut în tine prea mult timp, iar acum nu le mai poţi ţine închise.

And now I’m all yours and there’s nothing left inside for me.

Colaj

2010-10-13T19:02:00.003+03:00

"A luat-o în braţele lui puternice şi i-a şoptit numele precum o rugăciune. S-ar putea ca ceea simt să pară o nebunie, i-a spus, dar aşa e dragostea."

"Când s-au sărutat, ei i s-a ridicat sângele la cap, ca o apă călduţă."

Wonderful world

2010-10-02T21:17:00.007+03:00

De curând am primit o leapşă de la Deiu. Sună cam aşa: Cum aş schimba eu lumea?

În primul rând, lumea nu trebuie schimbată, ea trebuie să SE SCHIMBE. Ideea e că oricât am vrea noi să credem că simpla noastă prezenţă şi simplul nostru spirit liber face vreo diferenţă în imensitatea de suflete moarte care trec pe lângă viaţă fără să o guste, nu e prea mare lucru. Face o diferenţă într-un cerc restrâns de prieteni şi cunostinţe pe care avem şansa să la influenţăm într-un fel sau altul. Lumea este acum într-o perioadă de stagnare, dar s-a mai schimbat şi înainte, aşa cum ştim cu toţii aşa că nu e motiv de panică. Lumea evoluează... şi fiecare face acest lucru în funcţie de capacităţile lui intelectuale. So... get used to it, and take it exactly as it is.

În al doilea rând, lumea asta e interesantă aşa cum e ea... Ar fi extrem de plictisitor să trăim într-o lume perfectă, pe care ne-am modela-o după propriul plac. Avem culoare, vânt, poveşti, vată de zahăr, acadele, mare, munte, libertate, nori în care să ne pierdem, şi lumi întregi de vise, emoţii, lună, soare, viaţă, copilărie, ciocolată, nisip, răsărituri şi apusuri pictate pe cer şi în suflet.
Iar dacă nu iubeşti lumea în care trăieşti,lăsând la o parte grijie materiale cotidiene şi nelipsite.. înseamnă că fericirea ţi-e cam necunoscută... pentru că, lumea ta e exact aşa cum ţi-ai creat-o tu. Aşa cum o vrei tu. Aşa cum eşti tu.

Leapşa merge mai deprate la Alexandra şi cine mai doreşte.

Je veux

2010-08-23T16:41:00.002+03:00

O melodie care m-a facut sa ma simt bine. Enjoy! :D

Je suis comme ca!

2010-08-04T17:14:00.000+03:00

empty

2010-08-03T14:31:00.002+03:00

Vezi mai multe video din Muzica

Stau ore în şir în faţa monitorului şi încerc să găsesc ceva care să-mi distragă atenţia. Stau fără să găsesc nimic, uitându-ma cum mi se plimbă degetele cu unghii roşii haotic, involuntar, pe tastatură încercând să-ţi scrie scrisori. Dar nu-mi găsesc cuvintele şi mă trezesc în imposibilitatea de a formula o frază coerentă. O frază care să cuprindă tot ce simt.

Şi mi-e dor. Mi-e atât de dor încât noaptea simt că ma sufoc, şi te caut în neştire lângă mine, te caut inconştient, psihotic, şi mă arunc în vise şi mă trezesc plângând. Iar ziua îmi curg lacrimile şiroaie, incontrolabil, fără măcar să-mi dau seama de ce, şi nu mai pot citi banalităţile cotidiene de pe messenger printre lacrimi. Şi simt în mine un gol atât de mare încât m-ar cuperinde cu totul fără să am măcar vreo scăpare. Şi un nod în gât care nu mă lasă să vorbesc dacă nu-ţi pronunţ numele.

De dor de tine mi-amorţeşte sângele şi te caută prin vene in neştire. Şi abia dacă mai dorm, abia dacă mai mănânc. Mă plimb ca o fantomă prin casa goală şi parcă aştept să aud clanţănitul tastelor, să ştiu că eşti acolo şi că s-a terminat aşteptarea. Şi nu mai pot să scriu, mă deranjează sunetul obsesiv al tastelor, îl simt în mine ca şi cum mi-ar săpa în suflet, ca şi cum m-ar seca de viaţă.

Urăsc trenul ăla care m-a dus atât de departe de tine şi urăsc toţi mecanicii de locomotivă care fac ssufletele bucăţi atunci când pornesc spre destinaţie. Şi toate şinele de tren care ducc în altă parte decât la tine.

Şi acasă nu mai e acasă fără tine.

I’ll wait for you even if I’ll have to wait forever and a day.

nebuni de....

2010-08-03T11:52:00.004+03:00

nod in gat si goluri in stomac
si lacrimi fara explicatii
si nopti nedormite
si atat

SECRET colors

2010-07-14T15:32:00.002+03:00

gasit aici

Enjoy!!

Your secret from Jean-Sebastien Monzani on Vimeo.

Pe mine m-a facut sa zambesc. Larg. :D

Memoirs

2010-07-13T20:48:00.003+03:00

leapşa de la Deiu:

1. INCURSIUNE INTR-UN SUFLET BOLNAV (I, II, III, IV, V)
2. Somn
3. What you were sau jurnalul unor amintiri
4. de sfarsit
5. ...

ordine de asemenea aleatorie

merge mai departe catre Alexandra şi catre cine mai doreşte.

...

2010-06-29T22:48:00.002+03:00

Mi-ai deschis toate uşile şi acum nu mai am secrete. Mi le-ai auncaat pe toate şi sunt mai uşoară decâ oricând. Şi sunt atâtea lucruri pe care ţi le-aş pune şi n-am idee cum. Pentru că nu am fost niciodată pricepută la cuvinte. Aşa că îţi scriu scrisori şi sper să le citeşti şi să-mi ierţi stângăcia.

Şi nu, nu mai pot dormi lângă nimeni altcineva şi nici nu mă ia somnul până nu-ţi simt parfumul şi până nu te sărut pe spate de noapte bună.

Şi acum când ma gândesc la toate asta mi se înşiră lacrimile pe obraji fără să fiu cumva capabilă să le opresc. Şi mi se udă tastura şi mi se înceţoşează vederea şi mi-e greu să scriu. Pentru că mi se taie respiraţia de fiecare dată când mă gândesc la tine şi în fiecare secundă când mă uit în jur şi nu te găsesc.

Pentru că te caut şi nu te găsesc decât în mine. Şi mi-e greu să te privesc de-acolo dinăuntru, şi mi-e greu să-ţi sărut ochii şi să ma arunc în ei pentru totdeauna fără să mai caut vreodată scăpare.

Pentru că toate ţigările din lume n-au aroma celeia împăţite cu tine, şi toate apusurile sunt mai colorate când sunt lângă tine.

Şi pentru că mi se face frig fără tine, mi-e greu să găsesc căldură. Şi mi-e teamă şi mă ascund şi nu mă mai găsesc, şi fug spre tine şi rămân în urmă. Şi aş alerga o lume întragă noaptea asta dacă mâine m-aş trezi lângă tine.

Pentru că mi se întunecă privirea şi mi se şterg culorile. Şi nu mai pot să suport ddecât muzica pe care o ascultăm împreună. Restul e doar zgomot supărător de fond. Fără sens, fără rost, fără tine.

Şi nu, n-as crede nici într-un milion de ani că ai face ceva care să-mi facă rău. Pentru că am citit asta în privirea aia de rămas bun.

I’ll wear black every day I am away from you. ‘Cause all the colors are left with you.

2010-06-01T13:39:00.004+03:00

Ea nu ştie să mearga pe bicicletă, dar se urca în copaci să-i culeagă cireşe. Şi nici să înoate,dar se joacă mereu cu meduze. Şi chiar dacă valurile sunt înalte, ştie să vorbească cu marea. Iar el îi cumpără ciocolată şi îngheţată pentru că-i sclipesc ochii de fercire.
azi ne jucăm. azi suntem mai copii ca oricând. Azi nu e vreme de apucături deprinse de la adulţi. Pentru că e mai bine să fii impulsiv şi să ai un curaj aproape bolnav când vine vorba de viaţă.

Asculta mai multe audio Muzica

E straniu cand mi se-ntorc toti fluturii cu aripile spre tine.

2010-05-10T20:37:00.002+03:00

E ca atunci când te plimbi o zi întreagă cu liftul. Şi-s atâţia încat n-ar încăpea nici într-un cer şi jumătate. Mai pune, te rog, de un cer să-mi pun toţi fluturii în el. Şi păstrează-l la tine-n buzunarul din dreapta, că-n stânga ţii mereu ţigările.

"Şi poate de aceea, că nu suntem metalici
şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi,-
de aceea poate, când cocoşii galici
se bat cu penele-nfoiate şi frumoşi,-
noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
şi-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
şi soarele se alungeşte spre el şi îşi deschid
încă ceva din ele
luminile de nespus.

şi se curbează câmpul supt, spre globul
acesta, doritor,
şi viitorul îşi întinse leneş lobul
înspre prezent, rupându-se din viitor

De-aceea poate apărăm mai palizi,
şi-n largi mişcări orizontale, de înot,
un glob de gând întindem, tot şi tot
mai sus, spre sorii candizi…

până se lipesc de el bucăţi de cer albastre
şi-aterizate păsări, cu umbrele zburând,
şi relieful viu al trupurilor noastre
devine relieful acestui glob de gând." (Nichita Stanescu)

Şi da, ai gust de vată de zahăr şi de pepene roşu şi de îngheţată pe băţ, şi de ploaie calda de vară şi de cireşe furate din pomul vecinului. Şi-mi place să-ţi ascult bătăile inimii şi să-mi potrivesc respiraţia cu a ta când adormi tu primul. Şi-mi mai place să-ţi privesc ochii când dormi. Şi să-mi imaginez ce visezi. Şi să-mi spui uşor „hai dormi” şi eu să îngân doar un „îhî” pentru că dormeam de mult. Şi să trezeşti dimineaţa bosumflat cu un „mai lasă-mă 1 minut, ba 2”, să zâmbesc şi să nu-mi mai vină să te trezesc. Şi să te cuibăreşti noaptea în braţele mele ca un copil care visează urât. Şi să-mi aduci ciocolată şi să mă gâdili până nu mai pot să respir.

Şi poate de aceea puzzle-ul începe şi se termină cu noi.

.

2010-05-09T11:03:00.003+03:00

"Articulatia degetelor, limbajul surdomutilor insemnand pe trup setea de trupul celuilalt. Cine te-a invatat sa-mi scrii pe spate cu sange? Cine te-a invatat sa-ti folosesti mainile ca pe un fier inrosit? Ti-ai gravat numele pe umerii mei, m-ai marcat ca apartinandu-ti. Buricele degetelor tale s-au preschimbat in presa de tipar, imi imprimi un mesaj corpului meu. Codul tau morse interfereaza cu bataia inimii mele. Inainte de a te intalni, inima-mi batea rugulat, ma bazam pe ritmul ei, avusese perioade de mare activitate si se intarise. Acum tu ii modifici ritmul cu propriul tau ritm, canti la mine, bati darabana pe mine, iar eu iti raspund incordandu-ma.

Scris pe trup e un cod secret vizibil doar intr-o anumita lumina; acolo sunt acumularile de-o viata."

Te-am învăţat pe de rost. Îţi ştiu toate ţesuturile, toate celulele, ţi-am respirat toţi porii, ţi-am învăţat harta trupului ca pe o poezie pentru copii. Ţi-am urmărit visele şi de fiecare dată am sperat că le-am alungat pe cele rele. Ţi-am numărat bătăile inimii şi ţi-am simţit pulsul sincronizându-l cu al meu. Ca doua ceasuri care au fost potrivite în acelaşi timp,care îşi numără secundele împreună.
Să mă topesc în tine şi să-ţi curg prin vene ca un fluviu. De neoprit, continuu, linistit sau aprig, gata să ias din matcă, dar întotdeauna prezent.
Întotdeauna în tine...
Mi-ai citit toate gândurile şi le-ai alungat pe cele mai negre. Mi-ai păstrat lacrimile atunci când eu n-am mai avut loc şi pentru ele. Mi-ai auzit toate visele şi te-ai infiltrat în ele aşa cum se infiltrează apa într-un pământ sterp. Mi-ai ascultat bătăile inimii şi le-ai regăsit pe ale tale. Mi-ai explorat toate terminatiile nervoase si nu te-ai ratacit.
Întotdeauna în mine....
Pentru ca secundele ne-au lipit unul de altul ca pe doua piese de puzzle. Piese care par sa fie independente de restul tabloului. Pentru ca atunci cand suntem noi nu prea mai conteaza nimic, cand imi bate vantul in par in dreapta ta as fugi oriunde, fara nicio privire inapoi. Pentru ca din ce in ce se leaga noduri mai puternice si mai stranse. Si din ce in ce...

"you're my antidot to city life"

2010-04-06T21:48:00.004+03:00

Dacă până acum ţi-am simţit lipsa pe piele, acum mi-a ajuns în sânge. Parcă nu mai vrea să-şi urmeze cursul firesc. Ar vrea să se întoarcă, să se oprească, să alerge mai repede, să te găsească undeva pe parcurs. Şi în modul în care respir. Uşor, sec, fără ritm.

Şi aş alerga chiar acum spre tine indiferent de cât de departe eşti. Infinit de mult. Şi n-aş obosi. Ar fi ca sentimentul acela de sfârşit, de epuizare care nu te lasă să mergi mai departe, dar care te face să vrei să mai faci un pas şi încă unul. Pentru că la final o să fie bine. Ca atunci când ai mâncat o ciocolată întreagă şi-ţi e greaţă. Dar ai începe-o şi pe a doua pentru că, dumezeule, e atât de bună.

Aş mai dormi puţin. Mai lasă-mă să te visez lângă mine. Mi-e atât de greu să adorm, dar acum e singurul mod de a te avea aproape. Şi chiar dacă imediat ce am închis ochii îţi simt respiraţia pe piele nu mi-e de ajuns. Pentru că oricât de mult aş visa nu e suficient. Nu e la fel de bine. Şi ajung din nou să-mi doresc să plec. Să fug la tine şi să nu mai privesc înapoi. Să nu-mi mai pese de nimic.

Pentru că nu-mi mai găsesc locul şi nici pe mine nu mă mai găsesc. Şi n-ai idee cum mă caut. Ca un animal care şi-a pierdut puii mă caut deşi ştiu că n-are niciun rost. Că voi fi din nou întreagă doar atunci când o să fiu lângă tine. Iar lipsa ta mă sfârşeşte. Mă împinge către propriile-mi margini şi nu am idee ce-o să găsesc dincolo de ele.

I need you here!

Ganduri lunatice

2010-04-05T02:00:00.003+03:00

Azi-noapte am refuzat sa dorm singur si am incercat sa infrunt oboseala. Am reusit sa ma lupt cu somnu pana la ora 3 si am decis sa ma intind in pat. Fara rost, nu erai acolo langa mine sa ma tii in brate si sa iti citesc din cartea mea, carte din care nu intelegi nimic, dar adormi repede si de fiecare data cand ma opresc din citit, te aud spunand din somnul tau dulce “Mai citeste’mi”, zambesc si incep iar sa iti citesc pana adorm si eu.

Azi-noapte, in siguratatea mea apasatoare, am decis sa dorm cu lumina aprinsa in speranta ca nu voi adormi, pentru ca eram sigur ca daca adorm vei apararea in visul meu si vei amplifica tristetea distantei nemicsorate dintre noi.
Am stat toata ziua si am incercat sa micsorez distanta dintre noi, dar sunetul tastelor devine suparator. Ma simt de parca abia ne’am agatat pe vre’un Hi5 sau Facebook si incercam sa ne cunoastem, facand pasul spre prima intalnire. Dar amandoi ne cunoastem ca doi frati si am stat impreuna mai mult timp decat ne’am fi imaginat in aproape doua luni.

Plecarea ta a golit atat sufletul si casa. Doar ce ma obisnuisem cu pasii tai prin casa si deja casa pare parasita. Ies afara si ma uit pe strada pustie, in speranta ca voi zari in umbra noptii o silueta necunoscuta si cu fiecare pas pe care il face spre mine sa iti deslusesc in totalitate aspectele si in nebuneasca fericire sa uit sa mai deschid poarta si sa sar gardu ca un nebun si sa te strang in brate.
Pierdut in acest gand imposibil ma asez pe trepte si imi aprind o tigara cu orice risc. Trag primul fum in piept si incep sa scot cerculete cu gandu ca intr’o zi voi scoate inimi. Singuratatea mea este distrusa de scurtu latrat al cainelui. Nero se aseaza in fund langa mine si ma simt de parca imi impartaseste gandurile. Se uita la mine de parca si lui ii lipseste ceva si sunt sigur ca in micul meu dispret pentru incapatanarea lui, tu esti cea care il alinta si totodata singura pe care o ia in brate.
Trag fum dupa fum si parca visul meu este tot mai departe. Lipsa ta nu imi da pace si imi alunga somnu, dar cred ca intr’un timp foarte scurt ma va invinge iar, pe Nero la invins deja si se intinde cu capu la mine in brate, casca si se intinde ca un copil in speranta ca il voi mangaia si alinta putin. Si el stie pe cine vreau eu sa alint si sa mangai, asa ca il refuz si imi vad de tigara mea. Se ridica brusc si pleaca, din nou singur, din nou eu. Ma intind pe cimentul rece si ma gandesc ca daca tu ai fi fost acolo, as fi stat intins pe picioarele tale si nu ar mai fi fost rece.
As fi vrut sa spun mai spun cateva lucruri, dar am impresia ca ele intra in categoria celor pe care le dispretuiesti, lucruri care fac o persoana slaba si fara putere. Dar in prezenta ta ma simt slab si fara putere, stii tu despre ce lucruri vorbesc, pentru ca amandoi le criticam.
Noapte buna Luna!Noapt buna Stelelor! Ne vedem maine seara cu acelasi gand,acelasi vis!

DeclaraŢie de dependenţă

2010-04-04T18:53:00.004+03:00

Aşa cum eşti tu dependent de nicotină şi ai mai fuma o ţigară şi încă una şi încă şi încă, aşa aş mai vrea eu mereu încă un minut, încă o secundă, încă atât cât să clipesc şi să te văd tot acolo.

De dor de tine mi se usucă pielea şi-mi piere vocea. Şi nu mai ştiu să privesc în jurul meu fără să te găsesc acolo. Şi nu mai pot să deschid ochii dimineaţa fără să te văd acolo adormit, fericit, pierdut în vise.

A dor de tine îmi aleargă degetele pe tastatură. Fără sens, incoerente. Fără scop. Doar să-ţi mai spună ceva. Doar să-ţi mai scrie cuvinte fără noimă. Iar eu să aud clănţănitul tastelor. Sec, ascuţit, indefinit de supărător.

Şi privesc în gol pe fereastră. Şi ascult într-una SOAD şi Nouvelle Vague şi Death Cab for Cutie pentru că-mi aduc aminte de tine. Şi aş dormi mereu doar ca să te mai visez o secundă şi să te închid acolo înăuntru. Şi să-ţi dau drumul atunci când simt că te zbaţi pentru o gură de libertate. Dar să nu vrei să pleci. Pentru că eşti parte din mine şi eu din tine şi nu mă mai simt eu fără tine şi nu te mai simt tu fără mine.

Şi mă ascund sub perne şi sub pături până vii lângă mine. Pentru că mi-e frig fără tine. Să-mi închid ferestrele şi uşile toate şi ochii. Şi să te aud în gând. Pentru că au altă rezonanţă cuvintele tale. Se lipesc acolo înăuntru. Şi nu doare deloc. Şi mi-aş construi o lume-ntreagă şi încă un oraş din ele.

Şi-atunci când mi se face dor de mare să te privesc în ochi. Şi să simt cum mi se sparg toate valurile înauntru. Şi când mi se face dor de munte să mă gândesc la tine. Şi să simt cum îmi curge libertatea crestelor prin vene.

De dor de tine nu mai pot dormi. Şi mă trezesc noaptea fără să mă găsesc. Şi aş alerga la tine să te sărut şi să mă întorc în somn adânc. Sărută-mă şi dormi. Şi nu-ntreba nimic.

Am ajuns acasă. Sunt aici şi-ţi scriu fără noimă. Şi ţi-aş scrie zile şi nopţi întregi până vine timpul să ajung din nou lângă tine. Am ajuns acasă şi sunt dornică să mă ascund iar în tine, şi să mă îmbrăţişezi atât de tare încât abia să reuşesc să respir, şi să-mi citeşti scrisorile, şi să-mi zâmbeşti , să mă priveşti şi să nu-mi mai laşi mâna fără mâna ta. Pentru că altfel nu-mi mai adun gândurile. Şi vorbesc şi scriu şi simt incoerent, fără noimă, fără început şi mai ales fără sfârşit.

Să mai visăm puţin. Să ne mai şoptim puţin. Să ne mai privim puţin. Să ne mai iubim puţin. Infinit de puţin.

Cu tine in gand!

2010-04-03T20:33:00.003+03:00

Au trecut doua zile de cand nu te’am mai privit, doua zile in care ochii mei te cauta cu disperare prin casa, doua zile in care ti’am simtit prezenta in preajma si nu te puteam privi.

De doua saptamani de cand ne’am intors de la Sibiu nu am putut sta despartiti decat o singura zi, iar acum ne vedem pusi in fata faptului ca suntem despartiti de acesti zeci de kilometrii ce nu vor sa dispara.

E ciudat faptu ca nu pot dormi fara sa stiu ca esti la cativa centimetri de mine, ca nu pot deschide ochii dimineata fara ca tu sa ma saruti pe frunte ca pe un copil, ca nu imi pot aprinde linistit o tigara fara ca sa o impart cu tine, ca nu pot manca fara sa stiu ca si tu mananci cu mine, ca nu pot face nimic fara sa fii langa mine.

De fiecare data cand conduc si vreau sa fumez o tigara, tu esti cea care imi aprinde tigara si am uitat sa iti spun ca tigara aprinsa de tine are un gust aromat!
Stiai care este cel mai frumos lucru pe care il poate vedea un barbat? “O femeia goala in luminta diminetii alaturi de el”

Am refuzat sa vad cum pleaca acel tren cu tine, am refuzat sa fiu privit de tine pe acel geam prin care au trecut milioane de priviri si de aceea am plecat inainte ca trenu sa se puna in miscare, asa am plecat amandoi unu cu spate la celalalt dar avandu’ne in gand.

Povesti

2010-04-02T09:59:00.002+03:00

Am început să-ţi cunosc netezimea pielii, să-mi cunoşti netzimea trupului, să-ţi învăţ umerii pe de rost şi tu să-i fi ştiut pe-ai mei demult, sa-ţi memorez dilataţia pupilelor şi să-mi ghiceşti culoarea irisului.
Respirăm acelaşi aer, în acelaşi timp. Am învăţat să ne reglăm ritmul cardiac unul după celălalt, ne urmărim curgerea sângelui şi îi dăm drumul în vene cu şi mai multă viaţă, cu şi mai mult haos umblându-ne prin trupuri şi grăbindu-ne unul spre celălalt.
Ne urmărim bosumflările matinale şi încercăm să mai rămânem cateva clipe cuprinşi de vise, să mai trişăm îmbrăţişaţi, cu tricouri albe de dormit care păstreză mai bine gustul nopţii. Să mai trişăm puţin cu ochii închişi, să ne mai visăm puţin. Tu pe mine.. eu pe tine.
Ne împrumutăm unul altuia nebuniile, şi demonii şi visele. Şi nu ne simţim mai puţin noi, ci mai mult decât atât. Mai mult decât întregi. Tu ai grijă de demonii mei, iar eu îţi alimentz visele şi nebuniile şi poveştile.
Ţi-am găsit cuvintele ascunse prin vene şi mi-am ascuns tăcerile la tine în piept. Mai ţine-le puţin. Lasă-mă să mă ascund în tine. Să mă mai joc de-a v-aţi ascunselea prin părul tău şi tu să joci leapşa cu globulele mele roşii.
Să-mi citeşti seara, iar eu să adorm ca un copil cu ochii la tine. Şi să-ţi desenez cuvintele în vis. Iar ţie să-ţi rămână privrea mea întipărită pe retină.
Să împărţim dimineaţa ultima ţigară şi să fie mai puţin nocivă, pentru că e fumată in doi.
Şi să păcălim realitatea în ritmul haotic al muzicii, în ritmul haotic al sângelui, în ritmul haotic al vieţii noastre.
p.s:

Ganduri triste

2010-03-30T23:40:00.002+03:00

Nu am mai scris de ceva vreme, pentru ca eRepublik mi’a mancat toate zilele, dar nu numai el ci si tu,dar asta e alta poveste in alta scriere.

Acum o saptamana am aflat ca mama unui coleg din unitatea militara din care fac parte in eRepublik a fost omorata in propria casa cu un topor de un descreierat care nici macar nu stia ce vroia. In aceasta seara mai multe unitati militare vor lupta pentru colegu nostru ca un omagiu adus mamei sale. El mi’a fost coleg si in unitatea militara creata de un prieten si administrata de mine. Un om remarcabil care ne’a ajutat pe toti de cate ori am avut nevoie.

Stiu ca e ciudat cum dispar oameni de langa noi, chiar daca nu ii cunosti personal, dar iti pare rau pentru durerea din sufletul celorlalti afectati de disparitia celor dragi.

Cati dintre voi v’ati gandit cum e sa mori? Ce simti atunci cand mori? Ce se intampla dupa ce mori?

Sunt atatea intrebari, dar raspunsuri nu prea avem, decat foarte putine. Inchipuiti’va cum arata Moartea? Come on…nu e greu…o tipa imbracata in negru cu o coasa de argint dupa ea. O vezi venind spre tine grabita cu coasa indreptata spre tine, afisand un zambet larg, aproape extaziat, fericita ca ma ia pe cineva acolo la ea, iar tu ii raspunzi cu un zambet trist, infricosat, intrebandu’te unde te duce, cat va tine durerea si multe alte intrebari.

Dar sa ne gandim altfel: Ea vine spre tine agale tarandu’si coasa cu greu, uitandu’se in ochii tai, iar tu ii vezi fatal trista si ii raspunzi zambind vesel si linistitor si o urmezi vesel, facandu’i munca mai usoara.

Am vazut sau am citit acum cativa ani buni o chesti interesanta, era o chestie de genu ca atunci cand e sa mori vezi o gramada de lucruri in fata ochilor intr’un timp foarte scurt. Mi’a sunat foarte ciudat si am ramas vreo 2-3 saptamani pe tema asta.

Am fost de 2 sau de 3 ori la un pas de moarte si toate s’au intamplat foarte repede, din fericire am reusit sa scap si sunt bucuros. Nu imi este frica de moarte, pentru ca nu am de ce, cand e sa mori, mori nu te mai scapa nimeni.

Cum ar fi sa iti moara cel mai bun prieten, sa te duci in aceleasi locuri unde mergeai cu el si sa nu ii simti prezenta, sa te gandesti cum ar fi fost daca el ar fi fost acum cu tine, sa aveti aceleasi discutii poate fara rost, dar come on macar vorbiti despre ceva si va amuzati.

Intr’o buna zi toti vom disparea, unii mai devreme,altii mai tarziu, dar in final vom fi din nou impreuna si poate vom face aceleasi lucruri si ne vom distra ca in trecut.

Moartea nu este un final, este un pas spre o lume noua.

My little ghost

2010-03-16T20:27:00.001+02:00

I want you to be a ghost,my ghost. But not an ordinary ghost, a ghost that will haunt every dream of mine, at the time I call for you. Never leave me alone, always there for my haunter heart.
I want to make you my little queen, my Banshee Queen and I want to be your only servant.
I would give my life to know why I care so much for me.
I didn’t want you in my life, but now I can’t live a minute without my heart yelling your name!!!!Why did I let it happened?Why?WHY?!
You are the answer to all my feelings and questions.
For one thing I’m sure, I don’t want to see your tears and I’ll do anything to put a smile on your face!
Sometimes I wonder who you are and why are you here, here after me? Why are you haunting me and the most important thing why do I care so much abou you?Again WHY?WHY?!
Say “Hello!” to me again, but never say goodbye my little ghost queen!

Never let me catch you, because I’ll destroy you with all my will and my power!

Imprisoned for many years, banished from my own home-soul and now you dare enter my heart??!!

Atât

2010-03-16T19:52:00.003+02:00

Am găsit aici. Nu cred că are nevoie de descriere.

"And I wanna play hide and seek, give you my clothes, tell you I love your shoes, sit on the steps when you take a bath, and massage your neck, and kiss your face, and hold your hand and go for a walk. Not mind when you eat my food, and meet you at Rudy's and talk about the day. Talk about your day and laugh at your paranoia. Give you tapes you don't listen to, watch great films... watch terrible films. And tell you about the TV program I saw the night before, and not laugh at your jokes. Want you in the morning, but let you sleep for awhile. Tell you how much I love your eyes, your lips, your neck. Sit on the steps smoking 'til your neighbors come home. Sit on the steps smoking 'til you come home. And worry when you're late, and be amazed when you're early. I'd give you sunflowers and go to your party and dance. Be sorry when I'm wrong and happy when you forgive me. Look at your photo's and wish I'd known you forever. Hear your voice in my ear, feel your skin on my skin. And get scared when you're angry. I tell you you're gorgeous. And hug you when you're anxious and hold you when you're hurt and want you when I smell you and offend you when I touch you and whimper when I'm next to you, and whimper when I'm not. Smother you in the night and get cold when you take the blanket and hot when you don't. Melt when you smile, dissolve when you laugh. But not understand how you think I'm rejecting you when I'm not rejecting you and wonder how you could think I'd ever reject you. And wonder who you are. But I accept you anyway. And tell you about the tree angel and enchanted forest boy who flew across the ocean because he loved you. I'd buy you presents you don't want and take them away again and ask you to marry me and you say no again but keep on asking because though you think I don't mean it but I always have from the first time I asked you. I wander the city thinking, but I'm empty without you, but I want what you want and think I'm losing myself.
But I'll tell you the worst me and try and give you the best of me because you don't deserve any less. Answer your questions when I'd rather not. And tell you the truth when I really don't want to. And try to be honest because I knew you prefer it. And think it's all over but hang on for just ten more minutes before you throw me out of your life, forget who I am. And let me try and get closer you.

... And somehow communicate some of the over-whelming, undying, overpowering, unconditional, all-encompassing, heart-enriching, mind-expanding, ongoing, never-ending love I have for you."
Atât.

2010-03-14T23:16:00.003+02:00

“Vreau să îmi asum acest risc pentru că viaţa pe care am pus-o la păstrare a început să se mucegăiască.”

M-am străduit atât de mult să-mi păstrez măştile în faţa ta, dar cu toate astea n-am reuşit. Mi-a fost imposibil să-mi păstrez secretele, iar acum m-ai cusut de tine cu fire negre de mătase.

Numără-mi globulele roşii care aleargă nedumerite încolo şi încoace, găseşte-mi marginile trupului şi aruncă-mă înapoi acolo unde pot simţi cu toţi porii, acolo unde infinitul mi-a însemnat fiinţa. Învaţă-mă pe de rost şi schimbă-mi povestea.

Iar dacă până acum se aplicau foarte bine versurile „în ochii lui îi vedea pe toţi proştii din viaţa ei”, de data asta e altfel. Pentru că acum am aflat că „mecanismul” încă funcţionează, şi pentru că ai ştiut să mă faci să cred din nou.

P.S: “I like it when I light those stars in your eyes

Just like fireworks in the sky”

Exact cum rămâne mirosul de ţigară impregnat în haine şi în piele, aşa să-ţi rămân înăuntru.

Branza fie cu voi!!!

2010-03-13T23:38:00.005+02:00

Ce fac doi oameni cand nu au ce face? Simplu..se apuca sa vorbeasca despre mine. CAT DE TARE!!! FanClub’ul meu mai numara doua specimene care din nefericire impart acelasi creier. Tipa vrea detalii…iar tipu se “supune” si ii ofera “domnisoarei” o droaie de povesti in cel mai mic detaliu.

Nu ca m’ar interesa in mod special conversatiile lor, dar se presupune ca “tipu” imi este cel mai bun prieten. WOW!!!! Doar se presupune..pentru ca in fond nu exista prieteni buni, ei vin si se duc mai repede decat au venit. Chiar asa ma baiatule? Chiar as vrea sa vad conversatia dintre voi sa vad cum ii descrii in cel mai mic detaliu tot ce am zis eu despre ea….asta m’ar amuza in ultimul hal si ti’as fi recunoscator pe viata. Nu vreti voi doi sa ma faceti fericit si sa incetati discutiile cu tema EU?! Nu ca mi’ar pasa da nu am chef ca “pretioasa ta tipa” sa se ia de mine din cauza incompetentei tale, nu de alta da chiar nu ajungeti, niciunu, nicaieri discutand cu mine. O sa am aceeasi parere despre voi doi ca si acum 2ani.

Din discutia de aseara, cea mai amuzanta faza a fost cand “tipa” si’a impartasit parerea despre mine, de parca imi pasa mie ce parere au ceilalti despre mine. Nu ma pot abtine sa nu dau copy/paste la parerea ei despre mine. Sunt sigur ca atunci cand vei citi asta ii vei arata ei si amandoi veti sari in capul meu, pacat ca nu imi pasa…sau alta varianta, o sa va puneti pe discutii si o sa ajungeti la concluzia ca sunt irecuperabil,prea dement,prea nebun,prea INDIFERENT ca sa vorbiti cu mine si ma lasati in pace.

Tipa(am editati micile greseli de messenger):“esti ipocrit..spui ca nu ai prieteni,dar nici nu stii sa faci diferenta intre cine iti este aproape si cine nu..de cele mai mule ori crezi ca esti singur,neinteles..dar asta din cauza faptului ca nu poti sa accepti anumite lucruri..trebuie sa fii mai presus de orice..niciodata sa spui exact ce te deranjeaza..e ok sa calci de`a dreptul pe cadavre..dar nu pe cele ale prietenilor tai..si lucrul bun pe care obisnuia sa`l aiba blondu pe care noi il stiam din clasa a 9a s`a ingropat in toata ..dorinta de a domina,de a fi invincibil,..iar toate astea..duc la ceea ce esti acum..si te intreb eu..esti fericit?”

Sunt foarte fericit,multumesc.Dar tu? Se pare ca eu sunt motivul pentru care tu nu esti linistita? Vreo 4-5zile ai tot dezbatut daca sa vorbesti cu mine despre ce a fost sambata trecuta..Trist!

Daca eu sunt ipocrit, poti sa stai linistita ca tipu a promis ca el te va apara de ipocritii ca mine, nu ai de ce sa iti faci probleme. Live your life!!!

Esti multumit tipule? Ai vrut sa iti dedic un articol, vrei sa imi cer iertare ca am puso si pe tipa ta in el? Hai sictir si multa bafta tinere pedalier!!!

Era sa uit=))))))spuneai acum o saptamana ca tipa ta este superioara tuturor prietenelor mele. “Da ce are ea de e superioara?LEVITEAZA?”(citat de la o prietena)

The END!!!

Fight Club is back...

2010-03-07T23:39:00.004+02:00

FightClub is back….Aseara am avut parte de o portie de FightClub si a fost asa relaxant. O zi plina de perepetii in care eu cu un prieten ne certam intr’o scara de bloc cu un retardat suspectat ca mi’a indoit stergatoarele la parbriz, iar Personajul Arhicunoscut isi facea de cap cu usa de la garaju omului pe care o blocasem eu cu masina. Bubuitura dupa bubuitura cand iese din scara respectivu si zice:

“Ce ai prietene cu usa de la garaj?”
“Nimic!” zise personaju arhicunoscut si ii mai da doua lovituri la usa si se urca in masina si plecam. Dar asta a fost asa inceputu unei lupte ce a fost foarte frumoasa.

Dupa “peripetia” asta, ne’am dus dupa alcool in Carrefour GrandArena unde am desfacut un extinctor si ne’am jucat cu el pe hol, tinta fiind Personaju…distractia a fost stricata de bodyguarzi care ne’au urmarit printre raioane si ne’am cerut socoteala..iar domnu Personaj Arhicunoscut, “avocat in devenire,manca’l’ar restantele” le’a zis sec:

“Aveti inregistrare video cu noi cand desfacem extinctoru?”
“Nu, dar avem inregistrarea cu voi cand intrati in baie”,raspunse un bodyguard..
“Hai PA!” replica domnu avocat si uite asa am scapat de astia..bodyguarzi inteligenti!

Am ajuns si noi acasa,comandam pizza. Nemancatii bagau pizza in ei in timp ce eu imi purtam “DISCUTIA IMPORTANTA” cu tine, iar tu imi zici ca te’ai linistit/calmat/ca a trecut si m’ai lasat fara discutie. Ti’am dedicate pana si status si tu nimic. Dar m’ai facut “posesiv”…cred ca glumesti….daca eu definesc posesivitatea s’ar alege prafu de lumea asta in care adevaratul posesiv nu isi lasa “iubita”(imi dai voie sa te defines casa?ca oricum nu esti) nici sa respire fara acordul lui. Asa cum ai spus tu sau ai avut status pe YMess: “respira si mergi mai departe”…but I propose to walk it togheter.THE END for you!

FightClub a continuat cu lupta dintre Personaju Arhicunoscut si eu. Bineinteles…deznodamant trist si tragic pt Personaju Arhicunoscut…sorry mate you got your ass kicked, dar nu vrei sa recunosti si cand ti’am zis sa ne batem din nou, ai zis ca ma bati ca etc dar te dadeai in spate…TRIST!!!!

“Let's fight little stranger
Show me secret pain
Fight can be like bondage
Hit me once again”

Nu imi vine sa cred ca am scris asta….dar “in onoarea la ficatu si barbia mea, si in onoarea la spatele,genunchii,umerii si dintii tai” o scriu..

Want a fight? Call me..i’ll be there for you.

Primavara, soarele se joacă-n mâna ta

2010-03-06T19:14:00.003+02:00

**

Primăvară e atunci când simţi tu soare în suflet.

Pentru că azi am primit flori. Şi pentru că, oricât de mult aş fi crescut, ea ştie că ma bucur ca un copil de fiecare dată când primesc ceva, şi se bucură mai tare ca mine când îi zâmbesc din suflet. Şi chiar dacă zăpada se mai joacă puţin cu imaginaţia noastră, căldura vine dinăuntru.

„Primăvara începe cu tine”

Să-mi zâmbeşti mereu, ca să-mi fie soare şi să ma iubeşti, măcar puţin, ca să-mi fie cald.

Florile albe aduc întotdeauna mai multe zâmbete.

Zile nesfarsite....

2010-03-03T22:31:00.003+02:00

De cateva zile m-am mutat in noua mea casa. Sper sa fie si ultima pentru o perioada lunga de timp pentru ca incepe sa imi placa aici, dar cum eu sunt cam mofturos am gasit si cateva mici defecte, dar trec peste ele.
Tot de cateva zile am atatea lucruri in cap, dar cand vreau sa le scriu ma trezesc cu un cap gol, nu sunt in stare sa scriu nimic, desi stiu ca am multe de scris. Chiar nu inteleg de ce nu pot scrie nimic. Atatea ganduri ce imi trec prin minte in cateva secunde si nu le pot “imortaliza”. Raman cu speranta ca se vor stabiliza si le voi putea expune.
Vreau totusi sa ma laud cu activitile mele de ieri. Nu pot omite asa ceva. Adica am intarziat 15minute si te-am facut sa ma astepti cam degeaba, ce nenorocit sunt(ACHIEVMENT!).
Am reusit in 2minute sa te enervez in asa hal in cat ai distrus chestia aia in 10secunde si ti’ai speriat colega…ohh come on, cum ai putut sa o sperii pe Oitza?Damn.Ce nemernic sunt(ACHIEVMENT!)
Am reusit sa te pacalesc ca am fumat doar 5tigari cand fumasem deja vreo 10tigari. Demonstratie ca esti naiva(ACHIEVMENT!)

As continua dar maine ma voi trezi batut. Totusi am de primit 5capace, dar sa stii ca ma astept la ele in orice moment, chiar daca azi am fost bun si am mers cu tine unde ai vrut!

Come on, nu stiu ce am. Cum naiba sa imi exteriorizez gandurile cand raman subit fara ele, m’am defectat…clar m’am defectat si e trist ca nu exista leac pentru mine.Nu imi vor descoperi numele la boala niciodata, sa nu zic de leac.

Cata tristete si liniste in jurul meu. Ma uit pe geam si nu vad nicio urma de activitate umana, si NU, nu stau in jungla,grota sau in camp. Am chiar si vecini cu care nu prea vorbesc ca nu ii gasesc acasa.

Ma gandeam acum cateva momente sa nu te mai las sa te joci in paru meu,pentru ca e paru meu, defapt stii bine ca e MY PRECIOUS!!! WTF?? Get yourself a brand new blonde hair to play with.
Desi recunosc, ca de fiecare data cand “iti infingi” mana in paru meu, ma simt atat de rasfatat si alintat si oricat nu suport eu sa imi umble cineva in par, pe tine te las, dar cum spuneam iti voi retrage acest drept cat de curand. Motivul? Gasesc eu unul.
Incetu cu incetu voi incepe sa iti retrag cate un drept, pana iti vei pierde controlul asupra mea si eu voi putea sa fiu liber ca pasarea cerului si zbor in vazduhul nemarginit.

Am realizat dupa o discutie rapida cu tine de ce nu mai pot scrie pe blog.Simplu:
- lipsa de alcool
- tu esti sursa mea de inspiratie si de gandire…I so miss you

Sper sa nu sterg articolul dupa cateva ore!!!

Transformari

2010-03-01T23:40:00.003+02:00

Închide ochii. Închide ochii. Doar aşa poţi simţi cu toţi porii, la intensitate maximă, aproape de scurtcircuit, aproape de supradoză. Inchide ochii şi lasă-te transfigurat; fără ziduri, fără legături, fără noduri şi fără sfori.Unii oameni trăiesc o viaţă întreagă cu ochii închişi. Sunt atât e uşori încât parcă zboară când păşesc şi când zâmbesc.

Avantajul unei astfel de vieţi este că având ochii închişi n-ai să vezi niciodată greşeala. Şi n-o să te macine şi n-o să te doară. Ai să simţi infinitul pe pielea ta şi n-are să-ţi pese de nimic. Decât de clipa în care te abandonezi cu totul şi devii sclavul propriilor simţuri. Iar atunci vei putea să profiţi de fiecare fracţiune de clipă ca şi când ar fi ultima. Atunci e rândul tău să uiţi de tine şi să te laşi în voia sorţii, să te pierzi într-o pereche de braţe.

Să ne iubim cu ochii închişi. Şi sa fie simplu.

Fara sens....

2010-02-20T00:07:00.002+02:00

Spuneam ieri ca nu vreau sa gasesc niciodata ceea ce caut pentru ca raman fara scop in viata.Dar ma vad nevoit sa fac un pas mai departe.Sa parasesc aceasta camera in care am locuit timp de 10ani.Cu greu incep sa imi strang lucrurile desi sunt constient ca nu vreau asta.Mi’am promis ca voi face cu mult timp in urma, dar am tot lasat si am lasat si m’am trezit cu o seara inainte ca nu am strans nimic.

Ma pun sa imi strang lucrurile, gasesc haine pe care nu le’am mai purtat de ceva vreme dar inca imi plac si le voi pastra. Termin de strans hainele si ajung la carti. Da am o colectie impresionanta de carti necitite si doar cateva carti citite. Ma numaram printre fanii HarryPotter(am toata colectia cartonata:X:X), Domnisoara Christina, Colectionarul,Povestea Tarfelor mele triste si in cele din urma Stapanu Inelelor si nepretuita mea Povesti Neterminate.

De cate ori pun mana pe aceea carte, imi aduc aminte de momentu in care mi’ai facut'o cadou. Stiai ca o vroiam si nu m’ai lasat sa o cumpar si ai tot insistat, pana intr’o zi cand ai aparut cu ea intr’o punga si mi’ai spus “Craciun Fericit,Alex!”. La naiba, de ce trebuie sa fie de la “tine” aceasta carte, de ce a trebuit sa imi fac cadou tocmai cartea asta? Puteam sa o cumpar si singur.

La rascruce de drumuri sunt pus in fata dezastrului. Cateva zile fara internet, orice altceva dar nu INTERNETUL. Distruge’mi TV/PS2/XBOX/PSP dar nu INTERNETUL.
Oricum, internetu’ a devenit prioritatea number one in aceasta perioada, nu pot sa traiesc fara internet si toata lumea stie asta. Cand cineva ma cheama la munte/mare, intrebarea mea este “AVEM NET?”. Ce sa fac…este o “activitate” permanente si nu pot sa traiesc afara ea.

Ma lasat balta gandirea asa ca te las sa asculti melodia de mai jos ca sa vezi cum ma simt eu momentan. Voi reveni cu relatarea adevarata peste cateva zile.

Imbratisari frante

2010-02-18T22:10:00.001+02:00

M-am indreptat ieri agale spre liceu, vechiul CNMB. Pe parcusul drumului aveam in minte aceleasi imagini vesele,o curte plina de "copii" care isi vedeau de treaba lor, o curte in care totusi gaseai oameni normali, printre acei anormali putinla numar.

Terenu de fotbal, activitate zilnica pentru toti baietii. Terenu de baschet, my old home court, activitatea mea zilnica,scoala era extra-scoalara. Ma gandeam ce ar merge un fotbal american asa nostalgic. Ahh da...imi aduc aminte de "primu meci de fotbal american" din liceu. Imbracat frumusel in camasa, da imbracat in camasa pot juca fotbal american.
Toti chiuleam si ne distram, ne'am farmat oasele,glezenele si genunchii in acest sport fara protectie. Ce amintire frumoasa, imi aduc aminte cand i'am spart capu unui coleg, ce placaj de toata frumusetea:X:X:X.

Intru in curte si vad terenu de baschet, ma uit spre geamu clasei si parca il vad pe profu de fizica cum preda lectiile la clasa mea si se uita la mine cum jucam baschet, chiulind bineinteles.Alta amintire placuta.
Mai fac cativa pasi si ma trezesc in dreptu clasei "tale", ma uit in clasa si parca te vad acolo in prima banca tot timpu razand si uitandu'te dupa mine pe'afara, gata gata sa ma prinzi cu vreo fata. I used to be a good boy. Asteptam sa pleci acasa pana sa fac vreo miscare. Amintire placuta de'aseamenea.

"Am intrat in liceu impreuna si am iesit din el tinandu-ne de mana". Ce vorbe mari pentru o fiinta fara inima, care nu a stiut sa respecte un lucru greu de obtinut, nu vreu sa pomenesc de acel lucru infim, dragostea.

Nu credeam ca voi gasi atata tristete in maretul CNMB, o curte goala, nimeni afara cu o tigara in mana si in cealalta o cafea. Impreuna cu Bikeru si Boogie ne aprindem linistiti cate o tigara. Ei incep sa vorbeasca prostii, nu ii bag in seama, incerc sa realizez ce sa intamplat cu liceul. Ahhh...da la naiba am plecat noi de'acolo si toate s'au dus dracu.

Unde sunt zilele in care nu ne duceam la ore si stateam afara?Unde sunt orele in care faceam misto de profele de sport?Unde sunt zilele in care noi faceam ce vroiam din liceu? Au apus o data cu plecarea noastra.

Sa revin totusi la titlul foarte sugestiv de altfel. De ce acest titlu?

Simplu. "Noi doi" eram cei mai tari, atata invidie in jurul nostru, atatia ochi atintiti asupra noastra zilnic. Atatea barfe neimportante, toate pe seama noastra. Eram "mici si indiferenti"..."Noi doi ne iubeam" si eram doar "noi doi",nimeni altcineva nu conta inafara de noi.

"Why do all good things come to an end?" Simplu.Fiecare a crescut, chiar daca impreuna, in felul lui. Tu ai vrut ceva diferit, eu am vrut ceva si mai diferit. Tu ai primit ce ai vrut, eu inca mai caut ce vreau si din fericire sper sa nu gasesc niciodata ceea ce caut, pentru ca altfel voi ramane fara scop in viata asta relativ scurta.

Timp de cinci minute am disparut dintre ei si am vazut toate lucrurile bune dintre noi, toate intamplarile,cate amintiri...

Intr'un final apare o tipa care nu cu mult timp in urma mi-a spus: "Imi pare rau ca v-ati despartit, erati asa de frumosi cand defilati amandoi mandrii prin liceu". Da ai dreptate, eram asa frumosi impreuna, dar parca mai frumosi sunteti despariti.

Toate amintirile si toate sentimentele mele se regasesc in doua cuvinte: "imbratisari frante".

Iar asta este ultima mea amintire legata de tine, pe veci. De azi inainte te voi scoate definitiv din orice gand sau orice sclipire a mintii mele. La revedere draga mea.

Despre NOI

2010-02-15T15:45:00.003+02:00

~~Frozen lily~~

Draga destine,

Afla despre noi ca suntem bine, vii, si cu mai multa pofta de viata ca oricand.

Am trecut cu bine pragul de inceput si ne indreptam catre orizonturi senine. Nu ne-a fost foarte greu, am indurat doar ceata, iar cand soarele ne-a intrat in ochi de tot, atunci i-am inchis si am pasit cu dreptul tinandu-ne de mana..si iata deci, ca am izbutit.

Oamenii ne-au luat ca atare, drept ceea ce suntem si ceea ce intotdeauna vom fi---- NOI.

Cativa dintre ei au crezut ca la un moment dat ca am fost prinse de val, pacalite de imprejurari sau tinute sub lesa orasului de gheata....de fapt, am fost lucide in tot acest timp.

Am mers in multe locuri, unde am vrut, cand am vrut, si mai ales cu cine ne-a fost drag.

Si am deschis usi la ora la care am vrut, de cate ori am vrut, si mai ales, cui ne-a fost draga inima.

Si nimic din ce pare aici ametitor nu ne-a luat mintile, si nimeni din cei ce pareau persuasivi nu ne-au convins, si nicaieri unde licarea o scanteie nu ne-au fost atrasi pasii...

Ci tot ce am intreprins a fost din dorinta noastra infinita, sau dintr-un impuls de viata, sau o mai poti numi cheia lacatului in care eram prinse...

Cheia orasului e acum la noi...si vom incerca orice locsor’ ce va parea de neclintit...si vom impresiona oameni greu de abordat, si vom stinge lumini cand altii vor vrea sa ne intimideze...si ne vom tine de mana daca drumul va fi alunecos...si in definitiv nu ne va mai putea opri decat....ce-as putea sa completez aici?

~~Tipa de la unşpe~~

Ce-ar putea să ne oprească?

Dacă până acum am fost capabile să ne astupăm toate rănile şi să ascundem cicatricile, dacă suntem încă în stare să visăm, să iubim, să simţim, nu ne poate opri nimic definitiv.

Şi dacă în încercarea noastră de a trăi la fel de intens totul, ca şi până acum, vor fi mulţi care vor dori să ne schimbe drumul, să ne-ntoarcă destinele, să se joace cu ele ca şi cum ar fi două cărţi într-un pachet de cinci zeci si patru de milioane, vom avea aceeaşi putere de a ne ridica, şi de a privi înainte. Mereu înainte.

Pentru că orice ar fi, cheia e la noi în suflet. Pentru că orice ar fi, ne vom dărui la fel ca şi până acum şi vom lăsa lumini aprinse în urma noastră pentru toţi cei care au făcut la un moment dat parte din viaţa noastră, pentru cei care ne-au fost dragi.

Poate că am părut naive şi infantile în faţa lor, dar le-am intrat în suflet şi ne-am lipit acolo bine, iar abia când nu ne vor mai avea aproape îşi vor da seama de asta. Dar va fi prea tarziu, pentru că nu ne-am lăsat influenţate şi nici modelate de ei, ci ne-am continuat vieţile cu ochii mai mult sau mai puţin deschişi, dar cu sufletele curate.

Şi dacă am luat-o de atâte ori de la capăt, a fost pentru că mainile noastre s-au strâns una pe alta şi am avut siguranţa că, dacă vom cădea din nou, va fi cineva care ne va ridica şi ne va scutura de praf. Cu ochii închişi şi cu mainile încleştate una în cealaltă am păşit de fiecare dată, şi am stat drepte în faţa destinului, pentru că ştim că nu ne poate opri NIMIC.

Iar ei, dacă n-au învăţat asta până acum, vor avea destul timp să o înveţe. Pentru că vom fi mereu NOI, împreună, gata să facem orice ca să fim fericite, gata să luăm totul de la capăt fără nicio reţinere, gata să ne aruncăm în vâltoare de fiecare dată. Pentru că ne ţinem scai de viaţa trăită frumos, şi de oamenii care ne sunt dragi.

Zapada

2010-02-15T13:21:00.002+02:00

Ai privit vreodată atent pe fereastră atunci când ninge mărunt şi liniştit? Atât de atent de parcă ai încerca să intri cu totul în tine, să te analizezi pe dinăuntru cum analizează un legist cadavrul pe care îl are în faţă? Mişcarea aceea haotică, dar pacă atât de ordonată face lucrurile să pară din altă dimensiune, că tu eşti prizonier între două lumi, tu şi gândurile tale cele mai ascunse, cele mai curate. Şi pare că toate îngheaţă, mai puţin unul. Unul pe care alegi tu să îl păstrezi cald.

Dacă ai putea să păstrezi un singur gând , care ar fi acela?