Te ghicesc prin ceaţă şi dureri de cap. Am ameţeli şi tâmplele mi-s grele. Te îngân în gând şi te ascund în mine. Te fumez cu disperare, fum după fum şi nu mă potolesc, nu mă pot sătura. Privesc cu nerăbdare cum se transformă tutunul în scrum şi degetele mă ard. Mă frige răceala ta. Înghit cu nesaţ fum aromat, te respir... Te consum fără regret, aproape inconştient. Îţi dibuiesc silueta prin aerul fumat şi-mi pare că te îndepărtezi lent. Mai trag un fum şi-ajung la filtru.
Mai aprind o ţigară. Ochii îi simt adânciţi în orbite, roşii şi obosiţi şi trag cu putere în plămâni până se umplu. Mă caut în mine şi te găsesc pe tine. Te zăresc încă în depărtare prin nori de fum cu aromă de căpşuni şi înţepător miros de lămâie îmbibat cu alcool.
Obrajii îmi ard şi mi-e frig. Mă strâng ca un embrion, mă prăbuşesc, mă ridic. E o implozie iminentă în mine. Respir greu, zâmbesc calm.
Supradoză de fiori reci. Vise în şoaptă. Reprimări brutale.
..............................
(Lucian Blaga)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu