Parfum d'amour

Trecusera 3 zile de cand nu mai auzise un cuvant de la el. Azi se hotarase in sfarsit sa mearga la el acasa si sa se convinga o data ca n-are sa fie nimic intre ei vreodata. Plecase devreme de acasa spre strada pe care se cunoscusera cand el se izbise de ea chiar la intrarea in bloc „ajutand-o” sa imprastie toate hartiile pe care le avea in brate pe trotuarul care mirosea a incins. Ce-i drept le-au strans impreuna, dar asta n-a oprit-o sa-l faca „cretin cu nevoie acuta de ochelari”. Inca de la prima intalnire au iesit scantei, iar intamplarea a facut ca a doua oara paharul ei cu cafea sa-si imprastie magica licoare pe blugii lui cei noi. Atunci ea a primit inapoi cuvintele pe care i le adresase cu cateva zile inainte in mijlocul strazii, bineninteles nu aceleasi, dar care e diferenta intre „cretin cu nevoie acuta de ochelari” si „neindemanatica infumurata”? au continuat sa se intalneasca, dand nastere la o poveste de dragoste care la prima vedere n-avea nicio sansa, dar care ii facea fericiti si liberi, chiar daca de fiecare data se termina cu lacrimi sau distrugeri minore in apartamentele lor.

Se inserase si ea inca umbla aiurea pe strazi neavand curajul sa sune la usa lui. Ii scrisese chiar si un bilet prin care ii cerea sa o intalneasca la intrarea in magazinul mare cu antichitati unde le placea sa-si petreaca duminicile cotrobaind prin vechituri si imaginandu-si tot felul de povesti. Nu i-l daduse totusi pentru ca ii era teama ca nu va veni.

In mintea ei se derulau invalmasite toate certurile, saruturile, noptile in care iubirea-si gasise adapost in patul cu cearceafuri portocalii. Luminile de pe strada o ameteau si avea impresia ca era intr-un scurt-metraj prost. Ajunsese a patra oara la intrarea in bloc si de data asta era convinsa sa intre. Vazuse lumina in apartamentul lui si asta ii daduse curaj sa paseasca pe scari.

Cand a sunat la usa inima ii batea atat de tare incat abia ca se putea misca. El deschide usa, ii zambeste si-i arunca privirea pe care isi dorise sa n-o vada. Parca uita de ce venise. Ii vorbeste despre planurile lui, despre dorinta de a se schimba, de a renunta la viata haotica si la aventurile sale de-o noapte.

„Ramai sa dormi la mine in seara asta! Nu vreau sa fiu singur!”

Nu-i vorbise niciodata asa si vorbele lui ii pareau venite din suflet. Parea ca-l framanta ceva si ei ii era teama sa-l intrebe ce e. A ramas acolo totusi si noaptea aceea, noaptea in care au dormit unul in bratele celuilalt fara sa se gandeasca o secunda la mai mult de atat, a facut-o sa-si dea seama ca nu putea renunta la el. Il iubea chiar daca ura sa recunoasca asta. O facea fericita chiar si atunci cand o enerva la culme.

Dimineata se trezeste singura. In camera inca se mai simtea parfumul lui si o aroma de cafea cu lapte. Plecase devreme pesemne. Ii lasese doar un bilet in care o ruga sa faca curat pentru ca urma sa vina cu cineva in seara aceea. Cand l-a citit lacrimile au inceput sa-i curga pe obrajii rosii de furie. N-ar fi crezut ca independenta lui putea sa ajunga pana acolo, nu si-ar fi imaginat ca pentru el nu conta daca ea era distrusa de durere atata timp cat el era fericit. Stia ca n-are sa-l schimbe niciodata, dar spera totusi ca macar de dragul ei n-ar mai fi ranit-o asa cum o facea.

A facut ordine si i-a scris biletul care urma sa fie ultimul:
”Daca mai ai nevoie de menajera, sa stii ca o pot face si fara sa ma amagesti cu vorbe frumoase si saruturi. Mi-ar folosi mai degraba ceva bani decat o inima franta.”

Because I can’t be just the stranger that’s been sleeping in your bed...

.