duminică, iulie 5
Dor
Atât.
Pentru că unele cuvinte se simt şi fără să le ştii sensul.
"de parcă n-aş ştii când mi-e dor..."
Degeaba îmi spui că înţelegi. N-ai cum!
Etichete:
dor,
interioare
sâmbătă, iulie 4
marţi, iunie 30
Cine asculta...
Roxette- Queen of Rain
Asculta mai multe audio Muzica
A fost un timp când îmi păsa. Acum e doar rutină...
[ai să-ţi dai seama când o să ţi se facă dor]
miercuri, iunie 24
Vise

De fiecare dată când te visez orice distanţă pe care reuşisem să o creez între mine şi tine dispare. Sunt incapabilă de o distanţare definitivă, iar tu nu poţi face nimic în această privinţă. N-ai nici măcar bunăvoinţa să mă ajuţi. Să-mi fugi din vise. Să-ţi iei parfumul de pe pielea mea, de pe perna mea, din gândurile mele.
Iar dacă am refuzat să visez o perioadă bună tocmai din pricina asta, nopţile nu mai ţin cu mine. E tragic să te trezeşti şi să-ţi dai seama că şi ultimul aliat s-a retras. N-a mai rezistat. Era imposibil să fi rezistat mai mult. Presiunea era prea mare.
Ce poţi să faci cu un subconştient nesupus? Să te lupţi? N-are sens! Te supui tu şi înduri. Până se plictiseşte să te mai frământe. Şi să nu-mi spui că timpul e singurul remediu. Pentru că pe asta n-o mai cred.
Şi nici fotografia aceea n-are sens să o ascund... Ar fi la fel de inutil ca şi zilele în care nu-ţi vorbesc, ca momentele în care încerc să şterg amintirile. Nu se poate şi gata.
Într-una din zilele astea vei afla tot adevarul. Îţi promit!
Etichete:
de-ale ei,
incoerenta,
interioare
marţi, iunie 23
duminică, iunie 21
Vara mea

Can you wait forever if time is all it takes?
să-mi desenezi maci pe piele cu degetele tale lungi, să fii singurul care-mi ştie întreaga poveste şi care are curajul să rămână, să-mi aduci marea şi muntele aproape când mi se face dor, şi să mă ţii în braţe noaptea, când visez demoni.
să ma iubeşti... măcar puţin.
şi să-mi zâmbeşti... mereu.
să-mi scrii scrisori pe pereţii albi şi să mă chinui să-ţi descifrez scrisul.
să-mi cânţi balade noaptea şi să stige la noi vecinii. să-ţi scriu versuri şi să mă-nveţi să ţi le cânt...
Etichete:
ea
joi, iunie 18
Exces
Exces. Exces de cafea. Exces de sentimente. Cine mai vede diferenţa? Unde e dunga aceea care desparte răul de bine? Pesemne că a şters-o cineva. Am creioane. Milioane de creioane, de toate formele şi culorile. Niciunul nu mai e bun pentru această acţiune. Nu mai există bariere. Nici bun-simţ, nici respect. S-a terminat cu toate. Şi sunt revoltată. Pentru că orice aş face eu, nu mai am creioane să desenez un plan de salvare.
Exces. Exces de zel. Exces de tutun. Exces de gandire. Unde e calea de mijloc? Nu mai există. Există doar oameni prinşi la mijloc. Penibilă situaţie! Să te tot zbaţi şi să nu poţi ieşi din cerc. Să-ţi duci existenţa într-o nenorocită de condiţie de mijoc. Şi să aibă restul impresia că tu eşti bine. Sau că ţi-ai construit un glob de sticlă. Halal!
Exces. Exces de alcool. Exces de senzaţii. Halucinant sau nu te confrunţi cu o sumedenie de senzaţii care mai de care mai derutante. Ce se întâmplă cu tine? După toate astea îţi e teamă să-ţi mai deschizi sufletul în faţa cuiva. Nu-i de mirare că te simţi mai singur ca Iona în gura peştelui. N-ai mai lăsat pe nimeni să se apropie de milenii. Şi ai îmbatrânit. Ai îmbatrânit singur, de frică. A meritat?
Şi după tot ce faci exces de tot ce se poate, deschizi ochii. Şi vezi că există lucruri mai fragile decât tine, mai fragile decât sufletul tău care a prins coajă. Şi revii, treptat, la starea ta iniţială. Până vara următoare.
Să priveşti mereu în jur. N-ai viaţă de pierdut! N-ai timp de irosit! N-ai sentimente de aruncat!
Exces. Exces de zel. Exces de tutun. Exces de gandire. Unde e calea de mijloc? Nu mai există. Există doar oameni prinşi la mijloc. Penibilă situaţie! Să te tot zbaţi şi să nu poţi ieşi din cerc. Să-ţi duci existenţa într-o nenorocită de condiţie de mijoc. Şi să aibă restul impresia că tu eşti bine. Sau că ţi-ai construit un glob de sticlă. Halal!
Exces. Exces de alcool. Exces de senzaţii. Halucinant sau nu te confrunţi cu o sumedenie de senzaţii care mai de care mai derutante. Ce se întâmplă cu tine? După toate astea îţi e teamă să-ţi mai deschizi sufletul în faţa cuiva. Nu-i de mirare că te simţi mai singur ca Iona în gura peştelui. N-ai mai lăsat pe nimeni să se apropie de milenii. Şi ai îmbatrânit. Ai îmbatrânit singur, de frică. A meritat?
Şi după tot ce faci exces de tot ce se poate, deschizi ochii. Şi vezi că există lucruri mai fragile decât tine, mai fragile decât sufletul tău care a prins coajă. Şi revii, treptat, la starea ta iniţială. Până vara următoare.
Să priveşti mereu în jur. N-ai viaţă de pierdut! N-ai timp de irosit! N-ai sentimente de aruncat!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)


