Asculta-ma-n ganduri! Te mint? Poate!

marţi, decembrie 29

de sfârşit

A trecut. Da, surprinzător sau nu, rapid sau al dracului de lent, a trecut. Miliarde de secunde mai mult sau mai putin trăite. Dar au trecut. Şi oricum ar fi trecut, acum, mai mult ca oricând nu e vreme de regrete. Nu-ţi regreta trecutul... e viaţă pierdută aşa.

Acum e momentul pentru privit înainte. Şi da, eu, pesimistul până în măduva oaselor, speră. Speră şi crede că o sa fie un an bun. Trebuie să fie bun. Trebuie pentru că au fost prea mulţi care n-au fost. Pentru că a trecut prea mult timp. Pentru că anul ăsta mi-am amitit cel mai mult şi pentru că anul ăsta mi-a fost cel mai dor. Pentru că nu se învaţă să trăieşti aşa, pentru că doar te obişnuieşti. Pentru că anul ăsta a fost destinat schimbării. Pentru că anul ăsta am luat-o de la capăt. Pentru că am urcat pe munte şi am simţit norii, pentru că am simţit nisipul sub tălpi şi am alergat în mare şi am găsit acolo bucăţile de suflet care îmi lipseau.

Pentru că am aruncat din mine tot ce durea şi am învăţat să zâmbesc sincer. Pentru că au fost prea mulţi pe care i-am început la fel şi care s-au terminat la fel. Pentru că “I know this room, I’ve walked this floor” too many times aş putea spune.

Pentru că merit, la dracu!

Cheers!

p.s:

DAMIEN RICE - Cannonball
Asculta mai multe audio Muzica

duminică, decembrie 20

de iarna

"pune-mi inima în nori..."

Pentru că pentru zâmbete nu e nevoie de motive. E nevoie doar de câţiva fulgi rătăciţi pe piele ca să-ţi ningi copilăria, o cană de ciocolată caldă ca să-ţi dezgheţi sufletul şi încă una de vin fiert ca să-l pui putin pe jar, ca aşa-i frumos iarna.

Emeric Imre - Hai iubito
Asculta mai multe audio Muzica

*p.s: Iarna asta dăruieşte-te pe tine. E mai cald aşa.

duminică, noiembrie 29

Jocuri

Ai învăţat să te joci cu soarele. Ai crescut, dar în ochi îţi arde copilăria ca un foc mare de tabără în mijlocul verii. Zâmbeşte-le şi lasă-i să-ţi vadă şi stelele din ochi, nu doar trupul de femeie.

marţi, octombrie 13

Atunci când ploaia ne mângâie pe creştet

O să mă fac depărtare şi o să-ţi cânt în acorduri line de corzi vechi de chitară. Să ţi se facă dor de tot ce n-a avut vreme să fie şi de viaţa pe care ai trăit-o doar în somn. Să-ţi fie dor de păpădii, de vise şi de infinit, de valuri, de-nălţimi şi de drumuri.

O să-ţi scriu scrisori de dor şi am să le arunc de pe cel mai înalt munte. Pentru mine, vântul va trimite măcar una pe adresa cea bună.

O să mă fac pescăruş şi am să vorbesc cu marea mai mult decât până acum. Are să-mi afle toate secretele, iar ea nu va va mai fi avut nimic de ascuns.

Vreau să fie simplu. Mai simplu decât orice pe lumea asta. Tu să-mi asculţi ploile şi ninsorile şi să-mi dai ceva din lumina ta, eu să-ţi ascund norii şi să-mi împart stelele cu tine. Să fie simplu ca o joacă de copii, dar să pară greu de înţeles pentru ceilalţi. Să nu ne temem de vise ori de dorinţe, iar infinitul să ne crească din palme.

Să ne scriem vieţile pe coli albe şi să lăsăm ploaia să şeargă rândurile care dor.