Cautari

Cauţi fericirea peste tot. O cauţi de când te ştii, dar nu-ţi aminteşti să fi gasit vreodată vreo urmă... Mai gandeşte-te! Paradoxal, tindem să uităm tocmai momentele cheie. Zâmbetul de la final, sau privirea care ţi-a luminat ziua. E imposibil să nu fii fost fericit. Dar tu cauţi, cauţi până uiţi de tine, uiţi de tot ce te înconjoară. Eşti cufundat până în gât în căutarea ta care nici măcar nu e întemeiată. E o derivă absolută într-o lume mult prea plină de detalii. Dacă ai privi măcar o dată în jur...

Caut fericirea peste tot. Mi-e teamă totuşi de momentul în care am să o găsesc. Mi-e teamă pentru că nu o să ştiu ce să fac cu ea. Asta e firea mea. E un dereglaj acolo undeva. Nu ştiu să mă port cu persoanele de sex opus. DA! Asta e, nu ştiu şi gata. Nu am imaginea aceea de familie fericită întipărită în minte şi nici nu mi-am văzut niciodată părinţii ca pe un cuplu. Aşa că nu ştiu nici cum să reacţionez, nici ce să fac să captez atenţie, nici ce să nu fac pentru a nu fi interpretat prost. Caut fericirea în oameni. Dar se pare că nici ei nu o au. Sau, sunt prea egoişti să o împartă. Am căutat fericirea în tine. Odată mă vindecai. Mă vindecai de ploi grele, de zile lungi şi nopţi nedormite, de golul care parcă nu mai creştea atât de repede în mine. Acum, acum nu mai poţi. Pentru că prietenii nu sunt doar persoane care te ajută atunci când ai nevoie. Pentru că şi ei, la rândul lor au nevoie de ajutor. Doar că de multe ori nu îl cer. De ce? Nici ei nu ştiu. Dar dacă ai fi fost atent la ei, ai ştii atunci când strigă mut după ajutor. Nu-ţi cer mult, şi de cele mai multe ori nu-ţi reproşează. Doar se îndepărtează încet, privind mult înapoi, dar ireversibil. Caut fericire peste tot şi o împart de fiecare dată când o găsesc. Durează mai mult aşa. Şi e mai plăcut. Doar mă îndepărtez. Des, foarte des. Şi dacă ştii cum, ai să reuşeşti să mă aduci din nou aproape. Poate nu la fel de aproape, dar n-ai să observi diferenţa...

Căutăm fericirea peste tot. În parcuri, în baruri, pe străzi, în maşini, în oameni, în lucruri. Căutăm fericirea fără să ne oprim. O căutăm în vise, în somn. Cei câţiva norocoşi care pretind că au găsit-o o pierd aproape instantaneu. De ce? Fie că nu au împărţit-o, fie că şi-au dorit-o prea tare. Îşi trăiesc cele câteva grame pe care le-au găsit, iar apoi le e imposibil să le mai recapete. Căutăm fericirea acolo unde n-o s-o găsim niciodată. O lăsăm să treacă pe lângă noi pentru că e prea evidentă şi ne supără ochii.

Tu esti fericit?

*si pentru ca n-am postat ieri melodia de marti, ma revansez cu:

Alina Manole - Cutia Pandorei
Asculta mai multe audio Muzica »