This is how you remind me

Nickelback - How You Remind Me
Asculta mai multe audio Muzica »

E absurd. Atât de absurd... Tu nu înţelegi niciodată, eu nu-ţi spun niciodată. N-are rost. Pentru că de fiecare dată eu o să fiu acolo când tu ai să ai nevoie de ceva. Pentru că deşi nu-mi place asta e felul meu de-a fi. Prost fel! Şi oricât m-aş chinui eu să cred că nu e aşa cum pare, nu-mi iese. Pentru că e.

E atât de frustrant să observi că ai fost înlocuit. Şi nu din vina ta, sau pentru că nu mai corespundeai cerinţelor. Nu... doar pentru că de la bun început, tu ai fost ca un petic. De îndată ce s-au limpezit apele, ai devenit nefolositor. Şi, implicit eşti dat la o parte, şi viaţa îşi urmează cursul (ne)firesc. Doar că tu nu mai ai loc nicăieri. Pentru că ai făcut atâtea compromisuri, şi atâtea greşeli pentru ceva oricum inexistent, încât i-ai cam îndepărtat pe toţi. Acum toţi au alte procupări. Alţi prieteni, alte planuri. Şi, în mod miraculos, tu ai rămas pe dinafară. Şi mai singur decăt oricând. Pentru ce? Pentru NIMIC. Pentru ceva care oricum n-ar fi dus nicăieri, pentru ceva ce a fost doar în mintea ta. Şi eşti nervos, al dracului de nervos. Şi-ţi vine să ţipi, să te zbaţi, să plângi. Dar nu poţi. Ai rămas inert, rece, imobil. Uitâdu-te la un monitor care îţi afişează câte un titlu de melodie în batjocură. Dacă ţi-ar cere acum cineva orice, ai face fără să gândeşti. Mecanic, fără niciun fel de implicaţie emoţională. Robotic. Nimic nu ar părea absurd, ori degradant, util ori înălţător.

Ţi-a fost mereu teamă că ai să ajungi aici. Totuşi sperai să nu. Penibil. Vrei să plângi, ai nevoie doar de un cuvânt mai... altfel. E penibil că ai nevoie delucruri ca astea şi de astfel de momente de naufragiu interior ca să-ţi dai seama că TU nu o să fii niciodată ALTCEVA. Pentru nimeni. Pentru că, fie că îţi place, fie că ai statutul ăsta tipărit în frunte sau pe suflet sau... undeva oricum e. Şi n-ai să poţi niciodată să-l depăşeşti. Pentru că, în ciuda faptului că la limba română înveţi mereu că eul liric/ poetul/ whatever aspiră spre absolut, şi în majoritatea cazurilor rămâne cu aspiratul (şi o grămadă de alte interpretări aiurea), tu ai sperat că nu chiar imposibil să-ţi depaşeşti condiţia. NAIV!

Poate că e şi o parte bună în toate astea. Mi-aţi amintit ce sunt eu de fapt. Pentru asta, şi doar pentru asta MULŢUMESC! Pentru restul... punct.