Ce jurământ îţi ţine amintirile ferecate?
L-ai rostit atunci când timpul ţi-a promis că va şterge urmele. Se pare că el a trişat. Tu nu ştii să faci asta.
Ascultă-mi cântecul şi iartă-mi lipsa de armonie. O să cânt pentru tine. O să cânt pentru lacătul acela mare şi greu care nu te lasă să priveşti înapoi. Iartă-mi stângăcia şi uşoara brutalitate a versurilor.
Rămâi singur şi ascultă. Ascultă-ţi gândurile şi visele. Lasă-le să-ţi deseneze pe trup. Să facă din tine o pânză mare pe un şevalet mic. Mica lor operă de artă ai să fii tu. Şi ce mândre or să fie toate că te-au modelat aşa de frumos.
Ascultă-mi cântecul şi dansează cu mine într-un vis minunat. Lasă-ţi tălpile să respire fiecare acordşi poatrtă-le într-o mişcare frenetică, într-o nevroză, într-un zbucium, într-o frenezie de zvârcoliri. Lasă-ţi sângele să-ţi arate drumul spre perfectiunea zborului, dă frâu liber amintirilor şi dansează pentru ele.
Apoi rupe jurământul şi uită-l pentru o veşnicie şi-o secundă în plus. Uită şi timpul şi agaţă-te de fiecare secundă cu dinţii. Deseneaz-o înăuntru şi apoi las-o să treacă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu