...

Mi-ai deschis toate uşile şi acum nu mai am secrete. Mi le-ai auncaat pe toate şi sunt mai uşoară decâ oricând. Şi sunt atâtea lucruri pe care ţi le-aş pune şi n-am idee cum. Pentru că nu am fost niciodată pricepută la cuvinte. Aşa că îţi scriu scrisori şi sper să le citeşti şi să-mi ierţi stângăcia.

Şi nu, nu mai pot dormi lângă nimeni altcineva şi nici nu mă ia somnul până nu-ţi simt parfumul şi până nu te sărut pe spate de noapte bună.

Şi acum când ma gândesc la toate asta mi se înşiră lacrimile pe obraji fără să fiu cumva capabilă să le opresc. Şi mi se udă tastura şi mi se înceţoşează vederea şi mi-e greu să scriu. Pentru că mi se taie respiraţia de fiecare dată când mă gândesc la tine şi în fiecare secundă când mă uit în jur şi nu te găsesc.

Pentru că te caut şi nu te găsesc decât în mine. Şi mi-e greu să te privesc de-acolo dinăuntru, şi mi-e greu să-ţi sărut ochii şi să ma arunc în ei pentru totdeauna fără să mai caut vreodată scăpare.

Pentru că toate ţigările din lume n-au aroma celeia împăţite cu tine, şi toate apusurile sunt mai colorate când sunt lângă tine.

Şi pentru că mi se face frig fără tine, mi-e greu să găsesc căldură. Şi mi-e teamă şi mă ascund şi nu mă mai găsesc, şi fug spre tine şi rămân în urmă. Şi aş alerga o lume întragă noaptea asta dacă mâine m-aş trezi lângă tine.

Pentru că mi se întunecă privirea şi mi se şterg culorile. Şi nu mai pot să suport ddecât muzica pe care o ascultăm împreună. Restul e doar zgomot supărător de fond. Fără sens, fără rost, fără tine.

Şi nu, n-as crede nici într-un milion de ani că ai face ceva care să-mi facă rău. Pentru că am citit asta în privirea aia de rămas bun.

I’ll wear black every day I am away from you. ‘Cause all the colors are left with you.