SECRET colors

gasit aici

Enjoy!!

Your secret from Jean-Sebastien Monzani on Vimeo.

Pe mine m-a facut sa zambesc. Larg. :D

E straniu cand mi se-ntorc toti fluturii cu aripile spre tine.

E ca atunci când te plimbi o zi întreagă cu liftul. Şi-s atâţia încat n-ar încăpea nici într-un cer şi jumătate. Mai pune, te rog, de un cer să-mi pun toţi fluturii în el. Şi păstrează-l la tine-n buzunarul din dreapta, că-n stânga ţii mereu ţigările.

"Şi poate de aceea, că nu suntem metalici
şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi,-
de aceea poate, când cocoşii galici
se bat cu penele-nfoiate şi frumoşi,-
noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
şi-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
şi soarele se alungeşte spre el şi îşi deschid
încă ceva din ele
luminile de nespus.

şi se curbează câmpul supt, spre globul
acesta, doritor,
şi viitorul îşi întinse leneş lobul
înspre prezent, rupându-se din viitor

De-aceea poate apărăm mai palizi,
şi-n largi mişcări orizontale, de înot,
un glob de gând întindem, tot şi tot
mai sus, spre sorii candizi…

până se lipesc de el bucăţi de cer albastre
şi-aterizate păsări, cu umbrele zburând,
şi relieful viu al trupurilor noastre
devine relieful acestui glob de gând." (Nichita Stanescu)

Şi da, ai gust de vată de zahăr şi de pepene roşu şi de îngheţată pe băţ, şi de ploaie calda de vară şi de cireşe furate din pomul vecinului. Şi-mi place să-ţi ascult bătăile inimii şi să-mi potrivesc respiraţia cu a ta când adormi tu primul. Şi-mi mai place să-ţi privesc ochii când dormi. Şi să-mi imaginez ce visezi. Şi să-mi spui uşor „hai dormi” şi eu să îngân doar un „îhî” pentru că dormeam de mult. Şi să trezeşti dimineaţa bosumflat cu un „mai lasă-mă 1 minut, ba 2”, să zâmbesc şi să nu-mi mai vină să te trezesc. Şi să te cuibăreşti noaptea în braţele mele ca un copil care visează urât. Şi să-mi aduci ciocolată şi să mă gâdili până nu mai pot să respir.

Şi poate de aceea puzzle-ul începe şi se termină cu noi.

Atât

Am găsit aici. Nu cred că are nevoie de descriere.






"And I wanna play hide and seek, give you my clothes, tell you I love your shoes, sit on the steps when you take a bath, and massage your neck, and kiss your face, and hold your hand and go for a walk. Not mind when you eat my food, and meet you at Rudy's and talk about the day. Talk about your day and laugh at your paranoia. Give you tapes you don't listen to, watch great films... watch terrible films. And tell you about the TV program I saw the night before, and not laugh at your jokes. Want you in the morning, but let you sleep for awhile. Tell you how much I love your eyes, your lips, your neck. Sit on the steps smoking 'til your neighbors come home. Sit on the steps smoking 'til you come home. And worry when you're late, and be amazed when you're early. I'd give you sunflowers and go to your party and dance. Be sorry when I'm wrong and happy when you forgive me. Look at your photo's and wish I'd known you forever. Hear your voice in my ear, feel your skin on my skin. And get scared when you're angry. I tell you you're gorgeous. And hug you when you're anxious and hold you when you're hurt and want you when I smell you and offend you when I touch you and whimper when I'm next to you, and whimper when I'm not. Smother you in the night and get cold when you take the blanket and hot when you don't. Melt when you smile, dissolve when you laugh. But not understand how you think I'm rejecting you when I'm not rejecting you and wonder how you could think I'd ever reject you. And wonder who you are. But I accept you anyway. And tell you about the tree angel and enchanted forest boy who flew across the ocean because he loved you. I'd buy you presents you don't want and take them away again and ask you to marry me and you say no again but keep on asking because though you think I don't mean it but I always have from the first time I asked you. I wander the city thinking, but I'm empty without you, but I want what you want and think I'm losing myself.
But I'll tell you the worst me and try and give you the best of me because you don't deserve any less. Answer your questions when I'd rather not. And tell you the truth when I really don't want to. And try to be honest because I knew you prefer it. And think it's all over but hang on for just ten more minutes before you throw me out of your life, forget who I am. And let me try and get closer you.

... And somehow communicate some of the over-whelming, undying, overpowering, unconditional, all-encompassing, heart-enriching, mind-expanding, ongoing, never-ending love I have for you."
Atât.

deci

Asculta mai multe audio Muzica

O sa revin cu un post..
Multumesc!!!


**pentru ca exista oameni care stiu sa te faca sa crezi



Am promis, deci here it is:

Mi-am ascuns toate slăbiciunile şi acum le simt în mine ca pe nişte pietre grele care nu îmi mai dau voie să mă ridic din locul în care am fost aruncată, voluntar sau involuntar. E ceva grotesc în încercarea cuiva de a ieşi la suprafaţă dintr-o mocirla care nici măcar nu e a lui.
Mi-am asumat riscul să fiu azvârlită în prăpastia asta încă de la început, deşi mi-aş fi dorit să mai am măcar o coardă de asigurare. Căderea asta în gol nu te face decât să devii mic, din ce în ce mai mic, până când, în cele din urmă dispari.
N-am ştiut niciodată să păstrez doar lucrurile care îmi sunt necesare. Am avut întotdeauna tendinţa să ma încarc cu tot felul de nicuri infantile care, la un moment dat vor izbucni într-o reacţie greu de înţeles. Când îţi da sufletul pe dinafară e bine să fii singur...
N-am ştiut niciodată să ma limitez la puţin, deşi mereu am dat impresia că nu am nevoie de prea multe ca să fiu fericită. Şi, bine, asta nu e greşit deloc. M-ai cumpărat cu o ciocolată sau cu un cuvânt sincer, numai că atunci când e vorba de oferit e totul sau nimic. Şi asta e al dracului de obositor. Prost fel de-a fi.
Câteodată îmi vine să fug. Să uit de toate şi să o iau de la capăt. Dar sunt sigură că până la urmă tot aici aş ajunge. Pentru că aş face aceleaşi greşeli. De milioane de ori şi de la capăt, în exact aceeaşi ordine. De ce? Nu pune întrebări inutile... Pentru că nu regret nici măcar una, şi pentru că ăsta e felul meu de a fi.
It’s not a flaw, it’s a strength. It makes me who I am.
Da, m-am obişnuit să trăiesc aşa. Pentru că nu mi s-a arătat până acum că se poate altfel. Şi tu nu mai ai cum să mă distrugi. Pentru că în majoritatea timpului sunt la pământ şi pentru că mai jos de atât nu se poate. Şi chiar dacă îţi zâmbesc, asta nu înseamnă că sunt bine. Dar pentru tine e mai bine să crezi asta. Şi nu, nu îmi plâng de milă. Pentru că de fiecare dată există cineva care îmi dă puţină lumină şi o mână de care să mă agăţ şi să ies la suprafaţă.