luni, martie 10

Copil pierdut

Te-ai trezit intr-o dimineata si fara sa-ti pui prea multe intrebari, te-ai spalat repede pe dinti, te-ai imbracat cu blugii care zaceau aruncati undeva pe un scaun si ai plecat. Unde?
Nici tu nu sti. Cauti o strada… Si alergi… ca un pusti julit in coate, care a zarit pe sosea masina galbena de care se indragostise… Alergi… spre… nicaieri?
Maturi strazile pustii de umbre pierdute si aduni cioburi de copilarie. Cauti o strada… Strada pe care ti se plimba fericirea. Si-ti trec o gramada de prostii prin cap, si ai vrea sa umpli cerul cu ele… Si alergi… Alergi ca un copil care si-a pierdut balonul in vant… Dupa ce alergi? Dupa suflet?
Ti-ai adus aminte de mare… Ti-ai adus aminte cum miroase, si ce culoare are.. si-ti vine sa urli de fericire dar ti-e frica ca ai sa acoperi sunetul valurilor care se sparg chiar la picioarele tale…
Si deodata te opresti. Ai uitat ce cauti? Privesti in gol… O sumedenie de strazi intunecoase, un morman de cadavre de vise, un stol de dorinte pierdute, umbre de soapte nespuse…
Si eu pe unde o iau acum?


De cate ori te-ai intors pe un drum pe care ai fost fericit odata? De cate ori ti-ai imaginat ca o simpla poteca te poate duce ACOLO ?

Niciun comentariu: