Simti gust de rugina si-n aer e cenusa. Vrei sa pleci de aici, sa intri, insa esti inmarmurit... Ti-e frica de tine... Ti-e frica de timp.
Iti auzi gandurile cum navalesc ca o armata gata sa distruga tot ce-i sta in cale... Si ai vrea sa fugi, sau sa deschizi blestemata asta de usa care ti-a aparut in cale, insa esti prins... Captiv in propriul trup de catre spaima de sinele tau. Chiar daca nu l-ai inteles vreodata nu te-a inspaimantat in nicio clipa cum o face acum.
Iti simti picioarele ca de plumb, si ti-e imposibil sa le misti. N-ai fi crezut niciodata ca-ti va fi atat de frica de ceva... N-ai fi crezut vreodata ca TU te vei inspaimanta atat de tare incat vei impietri la gandul ca te vei intalni cu TINE...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu