"Copile nu fii prost, lumea ta e departe!"
Si totusi am plecat. Prea multe cuvinte care zac pe jos ca pietrele de pe fundul lacului care odinioara era o priveliste placuta si acum e plin de vise innecate. N-are rost sa ma mai intorc acum, n-are sens sa ma opresc in mijlocul nimicului nici sa mai merg nu are rost. Mi-am imaginat o lume in care pot sa zbor, o lume unde sufletele curg prin vene si se pierd prin cearsafuri vechi, unde privirile ajung pana in inima, unde cuvintele te gadila in talpi, unde vantul ti-ascunde visele si le duce pana acolo unde devin realitate, unde ciocolata e mai dulce si are mai multe alune, unde acadelele cresc in copaci ai copilariei alaturi de baloane colorate.
Am plecat spre asta lume. Pana o gasesc lasa-mi sufletul sa curga-ntr-un pahar albastru si apoi varsa-l intr-un pat cu asternut portocaliu in care-o sa ma pierd cautandu-l.
Lasa-ma sa vorbesc cu vantul, lasa-ma sa-i vorbesc despre lumea mea.
LASA-MA SA SIMT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu