E de o mie de ori mai usor sa-ti creezi milarde de masti decat sa dai macar una jos. Lumea e doar un carnaval prost, cu costume zdrentuite si masti hidoase care se schimba in fiecare secunda pana uiti cine esti, unde esti, cu cine esti. Esti atat de confuz incat ai vrea sa fugi, sa te ascunzi, sa dispari. Dar peste tot gasesti aceleasi masti, aceleasi zdrente, aceleasi sunete lipsite de inteles, aceleasi culori sterse...
Ti-e frica sa te gandesti la tine, totusi ti-e dor de acel "tu" pe care ajunsesesi sa-l placi in felul lui bizar de a exista. Ai simti nevoia sa redevii tu insuti dar ti-ai da jos toate mastile.
Si ti-e frica...
De ce am masti?
De ce le port?
De ce nu le mai scot?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu