Tu, timpul meu uitat, de ce vrei tu sa cred ca n-ai trecut vreodat’?
Tu, umbra mea hoinara, de ce ma urmaresti si-n vis?
Tu, vis hain ce nu-mi dai pace, de ce ma faci sa cred ca esti aievea?
Tu, colorata intrebare, de ce imi ceri negru raspuns?
Tu, nor firav, iluzie straina, de ce te-mprastii-n mii de zari?
Tu, gand albastru, ce-noti intre idei ca un peste intre rechinii infometati, de ce nu vrei sa te ascunzi?
Tu, ploaie de raspunsuri ce-mi uzi pamantul sec de intrebari, de ce ma faci sa caut indoieli?
Tu, vesnica emotie, de ce nu ma lasi sa te-nteleg?
Tu, neinteleasa tacere ce-mi zgarii timpanele obisnuite cu zgomot de cuvinte, de ce ma-nconjori triumfatoare?
Tu, lume plina de secrete, de ce-mi pictezi minciuni pe cer?
Tu, adevar mincinos, de ce mi te arati in fiece zi?
Tu, haos ce ma domini, de ce te zbati intre emotii?
Tu, fericire mult visata, de ce te-ascunzi in buzunare mici?
Tu, libertate cumparata, de ce nu-mi luminezi intunecatul joc?
Tu, timp grabit, de ce-mi numeri pasii singuri?