Privesti printre zabrelele ferestrei si ti-ai dori ca macar o data sa le poti darama pentru a iesi de-a dreptul pe ferastra, sa ajungi acolo de unde-ti striga fericirea. Prin alta parte nu poti sa ajungi. Te ratacesti chiar daca e doar un drum pana ACOLO.
Cineva iti alimenteaza mereu povestea de undeva de pe partea cealalta a ferestrei si totusi iti incuie usa periodic. Pesemne crede ca-ti place sa stai inchis acolo de vreme ce te ascunzi asa des in camaruta aceea. Nici macar nu-i cine stie ce. Dar te simti in siguranta. Ti-e teama totusi sa pleci chiar daca iti doresti al dracului de mult sa ajungi pe partea cealalta de drum.
Odata ai pus chiar un semn cu "DE VANZARE" la usa. Au venit sa te cumpere cu lucruri complicate. Tie nu-ti trebuia decat o cafea... Ai renuntat repde si de atunci acel "cineva" te tot incuie inauntru.
Cand reusisesi in sfarsit sa pleci, sa-ti abandonezi sufletul in coltul in care batea lumina, a inceput ploaia. Te-ai intors stiind ca lui ii e frica de furtuni chiar daca creste milioane inauntrul lui. L-ai gasit tremurand mai ceva ca un jeleu si i-ai promis ca n-ai sa-l mai lasi niciodata acolo. Asa ca acum, oriunde vrei sa pleci, trebuie sa-l iei si pe el, desi lumea nu prea-l place.
Stai pe un scaun verde si privesti la partea cealalta de strada.
Fericirea locuieste intotdeauna vis-a-vis.
Si tie ti-e prea frica sa traversezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu