Cafeaua

-Buna dimineata!
-Neata'! (aruncat in sila nici macar ea nu mai stia ce inseamna)
-Ce s-a-ntamplat?
-Nimic, ce-ti pasa?
-Imi pasa! Ma-ntrebam...
-Daca te iubesc, stiu...
-Si?
-Nu!
-Deloc?
-Conteaza?
-Poate ca da...
-Prefa-te ca nu conteaza... Oricum n-are niciun rost...
El se ridica si da sa plece. Ea il priveste rece de parca ar vrea sa-l inghete. Arunca lingurita in ceasca de cafea si sare in fata lui.
-Lasa-ma sa plec!
-Unde?
-Ce-ti pasa? Totusi, esti sigura ca...
-Da! Sunt sigura! Ce importanta are?
-Aceeasi importanta pe care o are si destinatia mea.
-Bine! Pleca! Oricum ai sa te-ntorci...
-Sa stii ca doare!
-Si ce daca? Si pe mine m-a durut de-atatea ori...
-Si asta iti da dreptul sa ma...
-Poate...
-Trebuie sa plec!
-De ce?
-Ce vrei de la mine?
-Vreau sa m-a-mbratisezi...
-Ti-ai terminat cafeaua?
-Ce treaba are cafeaua? Zi mai pleci sau nu?
-Da!
-De ce?
-Pentru ca... Ce-ti pasa?
-Sa zicem ca-s curioasa.
-Uite tocmai de-aia n-am sa-ti spun.
-Ei bine n-am sa te las sa pleci!
-Dar trebuie!
-DE CE?
-Pentru ca te iubesc...

Ea ramane privindu-l cum inchide usa. In camera miroase a cafea, si lingurita pe care o aruncase inca mai zornaia in ceasca goala...

"Oare lapte are prin frigider?"