Exista momente in care singurul lucru care te-ar putea aduce inapoi pe pamant, care ti-ar putea smulge toate regretele, toate tristetil si toate cuvintele pe care nu le-ai spus si care-acum iti sapa-n suflet e un zambet. Singura ta scapare pare pe cat de simpla,pe atat de absurda. Totusi, daca intre miile de fete sobre, grabite, prea preocupate cu proprii demoni sa-i mai alunge pe ai tai zaresti un ciob de zambet simti cum ti se goleste inima de framantari. Te simti usor, te simti liber si-ti vine sa razi chiar daca n-ai niciun motiv intemeiat. Vrei sa razi pur si simplu.
E mai rau atunci cand, oricat te-ai stradui, nu reusesti nici in ruptul capului sa gasesti zambetul de care sa te agati. Si cauti, cauti si cauti. Te invarti printre multimi de sentimente fara sa stii unde te duci. Totusi speri ca cineva iti va da zambetul de care ai nevoie sa te ridici. Si ti-e intuneric... si rece-nauntru. Tot ce-ti doresti e ca cineva sa se uite-n jos, acolo unde ti-a cazut sufletul, si sa zambeasca. Nu ca imaginea ar fi foarte placuta. Dar, in astfel de situatii singura scapare e ca cineva sa-ti dea o mana de... ZAMBET.
Prin intuneric nu poti gasi drumul spre libertate.
ZAMBESTE, TE ROG!
s-ar putea sa am nevoie de asta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu