Ziua trecuse destul de repede, chiar daca soarele se lăsase aşteptat. Se rugase de el toata ziua sa-i mângâie fata si totuşi a fost atât de meschin incat n-a vrut sa se arate. Norii dansau veseli si asta o făcuse sa se simtă si ea uşoara ca ei. Pe el nu-l văzuse toata ziua insa ii promisese ca va veni seara sa-i cânte.
Se simţea totuşi ca o străina in viata ei. Implora fericire si cerşea iubire cu ochii de fiecare data când îl vedea. Doar cântecele lui o linişteau. In fiecare joi seara mergeau in parc, pe malul lacului si-i cânta. Era fericita in cele câteva ore, dar se întrista când el se oprea. De multe ori adormea acolo, pe malul lacului si el era nevoit sa o duca pe braţe pana acasă.
Se simţea închisa, deşi ii plăcea atmosfera pe care o creaseră in mica garsoniera. Era casa lor… ca un refugiu pentru iubire. Un loc unde putea sa se ascundă când se simţea in pericol.
Era ca un copil speriat si el o simţea atât de fragila… Ştia ca trebuie sa aibă grija de ea si se simţea îngrozitor când o făcea sa planga. Totuşi o iubea atât de mult…
- Ai venit !
- Da iubito, ti-am promis doar, nu ?
- Mergem in parc ? Azi soarele nu m-a iubit. Am dansat cu norii in schimb.
El zâmbeşte si-n ochii lui puteai sa-i vezi iubirea.
- De ce razi? Mereu razi de mine?
- Nu rad de tine! De fapt nu râdeam deloc. Mă faci sa zâmbesc atâta tot. Hai sa mergem!
- Mi-ar plăcea sa ploua in seara asta la lac. Am visat aseară ca alergam printre stropi de ploaie. Hai, ia-ti chitara sa mergem.
In seara asta iti soptesc o melodie de dragoste…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu