Epilog

Nu e niciun final.
Sunt doar cuvinte pe un piedestal.
Cantau doi insi la mandolina
Cuvantul meu cel plin de vina.
Mergeam agale printre
Ziduri
Cu vise ce-ncepeau
Sa faca riduri.
Tu te-ascundeai
In cuiburi
De rai.
Iar luna-mbratisa copiii
Plini de soapte
Ce-si cauta sufletele-n
Noapte.
Am fost si noi ca ei
Sfiosi si cu puteri
De zei.
Ne-am intalnit acum
Tarziu si frig
Batrani,
Stingheri si goi
De vise.
Si tot ce-avem
Sunt cinci cuvinte
Nescrise…