Prolog
În mod normal ar fi spus ca e o prostie, dar de data asta nu mai putea să se ascundă. Era prea târziu pentru orice secret, era prea târziu să spună ca a uitat. Adevărul e ca nu uitase nimic. Nimic în afara de lucrurile esenţiale. Tot ce-şi putea aminti acum erau detalii. Pierduse aproape de tot noţiunea timpului, iar cand i se propusese sa intre în jocul acesta considera că nu mai avea nimic de pierdut. Acum incepuse să-i fie frică, dovadă că mai avea încă multe de pierdut. Totuşi nu se mai putea răzgândi. Era prea târziu şi pentru regrete.
Destinul o adusese aici, în faţa lui, gata să-şi puna sufletul pe masă pentru a fi analizat din toate unghiurile. Şi cel mai ciudat nu era ca se afla acolo, ci că era nerabdatoare. Avea nevoie de toate astea. Avea nevoie sa i se spuna că mai are suflet şi încă unul întreg şi perfect „normal”. Şi chiar dacă acest „normal” nu-i era foarte clar, ştia că oricum ar fi, ajunsese în punctul din care nu mai putea face nimic decât să privească in urmă, iar apoi să continue, capabilă de zâmbete.
El o privea cu ochi calzi. Ştia că tot ce va auzi nu va fi uşor de suportat nici macar pentru cineva din afară, şi că la sfârşit va trebui să rămână ori să plece. Era la fel de speriat ca ea, însă îl liniştea gândul că ei îi va fi bine până la urmă. Oricare ar fi concluzia, ei îi va fi bine.
-Te rog să începi cu detaliile. Astfel nu ne vom pierde in ele mai târziu.
-Eşti sigur că vrei să asculti asta? Vreau să spun acum, aici? Îţi voi arăta o fotografie întâi.
-Şi detaliile?
-O să vezi...
[Pentru ca de multe ori e nevoie să-ţi arunci toate maştile pe podea, să-ţi iei capul în mâini si să-ţi priveşti înăuntru. Pentru că puterea de a merge mai departe o capeţti tocmai în momentele în care priveşti înapoi şi-ti dai seama că ai mai avut sentimental că cedezi şi totuşi atunci aid at dovadă de o putere nepamânteană. Pentru că lumea nu se învârte în jurul tau şi că toate sufletele se sdparg la fel. Că există 15325675 de moduri în care se poate împraştia un suflet şi că poate tu te-ai ales cu una din cele mai uşoare agonii. Pentru că orice rană se vindecă cu una nouă - gândeşte-te la copiii juliti in coate. ]
p.s: orice asemanare cu realitatea este pur intenționată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu