Când ai fost lovit atât de tare încât nu te mai poţi ridica ai tendinţa de a-ţi căuta fărâme de ceva de care să te agăţi şi să te aduni. Şi singurele bucăţi destul de mari să-ţi poată fi de ajutor sunt momentele în care-ai fost fericit. Momente în care realizezi abia acum că ai fost fericit. Şi eşti în stare de orice să găsesti astfel de bucăţi de viaţa. Îţi zgârii prin suflet cu unghiile cum zgârie un îngropat de viu pământul afânat care-i soarbe viaţa ca pe un trofeu binemeritat. Şi chiar daca rămân doar zdrenţe, tu eşti în picioare si gata să-l coşi pentru a mia oară la loc, pretinzând mai apoi ca e exact ca înainte. Ce-ţi mai place să te minţi!
-...
Aşa-i că recunoşti atât de bine momentele astea încât nu mai poţi spune nimic? Eşti constient de ceea ce faci chiar daca asta nu durează mai mult de 10 secunde. N-are timpul răbdare să cauţi tu prin suflet. Aşa că destrami totul de fiecare dată mai repede, de fiecare data cu mai multa iscusinţă. Devii din ce în ce mai priceput. Şi uraşti când se întâmpla asta. Bine că nu-ţi aminteşti tot odată. De fiecare dată e altceva care te-a făcut fericit. Numai că n+ai observat atunci. Şi nu te-ai bucurat prea mult. Păcat... era chiar frumos...
-Noi , oare am fost fericţi? Hai, spune-mi.
Am fost fericiţi, o dată, de mult. Ne amintim din când în când. Atunci când nu mai putem să ne ridicăm din mocirlă. E evident uneori că singurul mod de a te aduce din nou într-o formă cât de cât umană avem nevoie de ceva ce ne-a făcut umani odată. Şi cel mai bun exemplu e momentul de fericire trăit conştient sau nu. Şi-n vis dacă ai fost fericit ai încă un sprijin pentru atunci când vei fi la pământ, fără altă apărare. Până la urmă toate astea-ţi fac un scut până când te trezeşti tu din… agonie.
Şi devii din ce în ce mai priceput la sfâşiat propriul suflet din dorinţa disperată de a te salva de tine... Şi ţi-e aşa frică de următoarea căzătură încât aproape că nici nu mai vrei să te ridici. Pentru ce? Oricum tot acolo o să ajungi. Îţi eşt dator ţie. Trebuie să-ţi demonstrezi că poţi să te ridici şi de data asta. Şi niciodată nu eşti convins că data viitoare o să fii din nou capabil să-ţi reconstruieşti sufletul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu