Somn

În fiecare dimineaţă îşi târa pielea printre aşternuturile colorate, măturând rămăşitele viselor nedormite. Cu părul răvăşit încă îşi mai caută fiinţa în nelumea în care se cufundase cu o noapte înainte. Noaptea, noaptea îşi asculta sângele cum se grăbeşte prin venele-i netede. Ca maşini supersonice gonind pe autostrăzi aeriene, globule albe şi roşii se grăbeau spre locul de unde porneau toate: inima. Ca-ntr-un joc cu nefiinţa toate dorinţele se aliniau şi porneau pe calea somnului inundându-i subconştientul cu împliniri iluzorii ale celor mai ascunse dintre ele. Se transforma într-o copie nevrotică a tuturor sentimentelor pe care nu a avut curajul să le strige sau măcar să le simtă vreodată. Se pierdea fără urmă prin labirinturi cu terminaţii nervoase, i se piedea sufletul în mlaştini de patimi îndată ce somnul îi cuprindea trupul şi aşa firav. Pielea alba care adăpostise atâtea furtuni era acum locul de joacă al ielelor, care, printr-un dans înşelător o purtau departe, lăsându-i trupul greu, nemişcat şi rece. De multe ori se privea de sus: inertă, inexpresivă, parcă alunecată într-un somn prea adânc pentru a se mai trezi. Îşi trăia iluziile şi apoi se întorcea; supusă, resemnată, tăcută. De fiecare dată la fel. În fiecare noapte altfel. În fiecare zi altfel. Mereu căutându-şi marginile trupului, marginile sufletului, pentru a păşi dincolo, pentru a se cufunda în abisul propriei fiinţe mai adânc decât a făcut-o cineva vreodată. Şi asta pentru că dorea să arunce dincolo de ea cuvintele nespuse, gesturile nesăvârşite, sentimentele neşoptite. Tot ce o făcea să-şi părăseasca sufletul atât de greu în fiecare noapte. Tot ce o făcea să încerce să se elibereze dincolo de realitate, dincolo de uman. Şi totuşi îi era teamă că odată terminat tot acest proces de „purificare” sufletul îi va rămâne gol, sterp, fad, uscat şi incapabil de a face lucrurile pe care le face orice suflet. Aşa că se mulţumeşte să-şi caute aceeaşi fiinţă insuportabil de pământeană în fiecare dimineaţă, în timp ce şterge urmele iluziilor nocturne, afişând în loc un zâmbet anapoda şi o privire senină.


Orice ai face, să nu adormi!