Acum mai mult ca oricand s-a terminat. Nici macar nu a inceput, dar ce mai conteaza? E sfarsitul dragule. Priveste-l! Priveste-l bine si imagineaza-ti acum un inceput! Te ustura ochii asa-i? Poate acum intelegi. Sau poate nu.
Pentru ca eu am fost cea care a avut grija sa fie bine. Dar tu n-ai vazut niciodata asta. Pentru ca mereu a fost ea cu un pas inainte. Pentru ca eu am fost cea prinsa la mijloc de atatea ori, care a stiut mereu mai multe decat si-ar fi dorit. Si pentru ca am ajuns la capatul puterilor. Impactul asta de cateva secunde cu realitatea mi-a deschis ochii. N-ai sa stii niciodata. Sau poate stii deja si te faci ca ploua. Asta nu m-ar mira deloc. Stii asa bine sa te prefaci. Dar nu mai conteaza acum. Pentru ca de acum incolo tu vei primi cuburile de gheata. Si cuvintele ei m-au convins cu totul. Da. Are dreptate. Nu merita. Nimic nu merita atat. Niciodata. Si n-o sa mai fie la fel. O sa fie doar aparent la fel. Pentru ca si eu stiu sa ma prefac. Si toata povestea asta o sa ramana ingropata adanc. N-o sa-mi amintesc nimic. Nu va fi fost nimic niciodata. Asa trebuia sa fie.
De maine o sa fiu la fel de zambitoare. Si tu o sa-mi vorbesti si o sa-mi multumesti asa cum stii tu. Dar n-o sa insemne acelasi lucru. Si n-o sa-mi fie greu deloc.
Pentru ca eu am fost intotdeauna cea care a asteptat. Ce? Un final fericit prostule!
Meallica - die, die my darling
Asculta mai multe audio Muzica »
*preferabil de citit impreuna cu melodia
(Imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor, dar nervii nu mi-au permis. Acest post este adresat, orice asemanare cu realitatea este intentionata.)
2 comentarii:
un cub de zahar pentru realitatea asta rece
Multumesc!
Trimiteți un comentariu