InvocaŢie

Iubeşte străine! Da, tu cel care ai o piatră în loc de suflet. Nu-ţi ucide visele în zori. Aminteşte-ţi-le. Aminteşte-ţi-le ca pe vieţi pe care ai fi putut să le trăieşti. Fii tu cel care, în nefiinţă, în nelumea nocturnă are puterea să schimbe lumea. Cel care are puterea să facă din infinit o eşarfă verde.
Bucură-te, tu, cel care te simţi singur, căci din singurătatea ta se nasc minuni. Din deznădejdea celui tădat s-a născut marea. Poartă poveşti nespuse, poveşti pe care nimeni, niciodată nu trebuie să le asculte. Poveşti pe care le visează pescăruşii. Din mare se naşte in fiecare zi doar El: Soarele. Dintotdeauna. Pentru totdeauna.
Trăieşte, copile, tu care te bucuri dimineaţa de păpădii. Simte viaţa cu palmele, cu ochii cu buzele, dar mai presus de toate, cu inima. Ascultă cum îţi aleargă sângele şi aleargă împreună cu el. Ghiceşte-ţi soarta, joacă-te cu timpul, învârte-l pe degete ca pe o minge. Priveşte-ţi lumea şi cufundă-te în ea. Până când eşti una cu ea, până când eşti legat de ea. De-a pururi.
Apoi, apoi coase-mă de tine. Coase-mă cu aţă neagră. Coase-mă să nu mă mai desprind niciodată de tine. Să fiu dureros de aproape şi să-ţi zâmbesc. Mereu.
Mi-am înnecat visele într-o găleată neagră şi te aştept.
Bucură-te stăine de aşteptare ca de ziua în care ai câştigat lupta cu destinul. Bucură-te căci în cele din urmă destinul îşi va primi pedeapsa. Bucură-te căci din aşteptare se nasc copii şi zâmbete şi fericiri.
Bucură-te, iubitule de agonie, căci din ea cresc vise. Ascultă-ţi patimile cu urechile ciulite şi atunci vei ştii cu adevărat ce-ţi spune inima. Ascult-o fără să respiri, lipeşte-ţi urechea de ea, înţelege-i acordurile şi cântă-le în cuvinte.
Bucură-te de ele ca de îngheţata pe care o primeai înainte de masă în copilărie, ca de prima felie de pepene verde, ca de aerul sărat de pe plajă în miez de noapte. Ca de prima noapte de dragoste...
Bucură-te căci altfel destinul ţi se va sparge în mii de bucăţele mici, care îţi vor intra în ochi, deranjante, înţepătoare. Care îţi vor năuci privirea şi te vor face să crezi în iluzii. În iluzii monstruoase, dar care ţie îţi vor apărea ca raiuri în care îţi vei irosi fiinţa. Te vei duce la pieire fără să-ţi pese măcar. Paradisul ţi se va părea aproape, iar iluzia te va târî în lumi de superficialitate.