Exces. Exces de cafea. Exces de sentimente. Cine mai vede diferenţa? Unde e dunga aceea care desparte răul de bine? Pesemne că a şters-o cineva. Am creioane. Milioane de creioane, de toate formele şi culorile. Niciunul nu mai e bun pentru această acţiune. Nu mai există bariere. Nici bun-simţ, nici respect. S-a terminat cu toate. Şi sunt revoltată. Pentru că orice aş face eu, nu mai am creioane să desenez un plan de salvare.
Exces. Exces de zel. Exces de tutun. Exces de gandire. Unde e calea de mijloc? Nu mai există. Există doar oameni prinşi la mijloc. Penibilă situaţie! Să te tot zbaţi şi să nu poţi ieşi din cerc. Să-ţi duci existenţa într-o nenorocită de condiţie de mijoc. Şi să aibă restul impresia că tu eşti bine. Sau că ţi-ai construit un glob de sticlă. Halal!
Exces. Exces de alcool. Exces de senzaţii. Halucinant sau nu te confrunţi cu o sumedenie de senzaţii care mai de care mai derutante. Ce se întâmplă cu tine? După toate astea îţi e teamă să-ţi mai deschizi sufletul în faţa cuiva. Nu-i de mirare că te simţi mai singur ca Iona în gura peştelui. N-ai mai lăsat pe nimeni să se apropie de milenii. Şi ai îmbatrânit. Ai îmbatrânit singur, de frică. A meritat?
Şi după tot ce faci exces de tot ce se poate, deschizi ochii. Şi vezi că există lucruri mai fragile decât tine, mai fragile decât sufletul tău care a prins coajă. Şi revii, treptat, la starea ta iniţială. Până vara următoare.
Să priveşti mereu în jur. N-ai viaţă de pierdut! N-ai timp de irosit! N-ai sentimente de aruncat!
2 comentarii:
pai se spunea ca excesele ne salveaza de noi...mi se pare ca totusi si excesul excesului parca impinge la nevroza :D
Într-adevăr împinge la nevroză, la stări psihice de mijloc, de graniţă cu schizofrenia, de graniţă cu senilitatea. Excesele sunt supraapreciate uneori, de-aia oamenii parca se uită în gol, parcă privesc prin tine.
Dar excesele purifică. Purifică spiritul de imperfecţiunile câştigate din pricina sentimentelor împraştiate.
Trimiteți un comentariu