Green velvet

Am să te aştept în vârful unui munte învelită în catifea verde. Adu-mi o păpădie şi voi ştii că pe mine mă cauţi.

Iarba-mi ţine loc de aripi
iar buzele-mi au gustat norii de atâtea ori
încât au uitat sărutul.
Tălpile-au simţit roua
ca pe o mângâiere de dimineaţă
iar ploaia mi-a şters chipul
de dor.
Vântul l-a învăţat ca pe o pictură
pe care ai privit-o de prea multe ori
totuşi, e incapabil să-l deseneze-n stele.
Iar tu.. mi-ai uitat paşii
de când m-ai văzut plecând
spre paradisul de catifea verde,
mi-ai uitat braţele şi-mbrăţişarea
şi sărutul
pe când eu te caut
şi-n rouă,
şi-n nori
şi-n ploaie
şi-n vise.
Caută-mă tu, iar când
te vei apropia
sufletu-mi îţi va şopti
povestea vântului care
ştia odinioară
un chip
pe dinafară.