Save...

Reiau acum povestea aia veche…

Să nu-mi asculţi secretul la asfinţit. Te-aş prinde ca-ntr-o cuşca de nepărăsit şi ţi-aş pişca sufletul cu ceară. Mi-aş punde emblema acolo, ca un rege care trimite o pecete într-un regat străin. Sau poate un ordin de întemniţare a vreunui netrebnic care n-a ştiut să stea departe de necazuri. Apoi te-aş face să crezi că temniţa aceea mică şi nevrednică de tine e însuşi paradisul. Paradisul meu poate, al tău, niciodată.

Să nu-mi priveşti ochii atunci când plouă. Ai să fii surprins să afli că în spatele sclipirii aceleia reci încă se ascund secrete. Iar ploaia le face să iasă la suprafaţă ca o pată de petrol pe mare. Ploaia purifică. Te spală de păcate aşa cum n-o poate face nimeni şi nimic. Iar dacă surprinzi un muritor golindu-şi sufletul de mizerie ai să înţelegi de ce oraşele-s aşa pline de praf, şi n-ai să mai fii niciodată acelaşi om.

Să nu mi te ascunzi în suflet noaptea. E vremea în care se deschide precum Regina Nopţii. Ferestrele lar deschise vor lăsa la vedere toate imperfecţiunile, iar tu-mi ve ştii atunci de-antregul, pe dinafară chiar fiecare spartură, fiecare cicatrice pe care au lăsat-o ceilaţi de-a lungul timpului. Şi-mi vei afla de asemenea slăbiciunile. Toate, fără excepţii. Pentru că noaptea, precum vârcolacii în vreme de lună plină mi se transformă sufletul din piatră. Se înmoaie coaja cu care am învăţat să îl învelesc. Iar dacă tu mi-ai şti slabiciunile, şi cicatricile şi imperfecţiunile n-aş mai putea să-ţi rezist. Ţi-aş dărui sufletul pe de-a-ntregul fără să-mi pese nicio secundă ce-ai putea face cu el.

Să nu aduci vântul să-mi treacă prin păr, nici marea să-mi şoptească poveşti sub clar de lună. Nici luna singură să nu mi-o aduci prea aproape fiindcă ei n-aş putea vreodată să-i ascund nimic.

Să nu mă-ntrebi de ce mi se face dor. Pentru că atunci ar trebui să-mi recunosc dependenţa. O declaraţie de dependenţă e întotdeauna semn de neputinţă, de supunere, de delir, de nevroză, de teamă şi de rătăcire. Să nu mă-ntrebi de ce mi-e dor de tine, de munte, de mare, de cer, de ploaie, de stele şi de lună, de vânt şi de soare, de nisip pe tălpi, de iarbă udă, de răsărit ori de asfinţit, de iarnă şi de muguri, de frunze roşii ori de nopţi târzii. Să fii acolo să-mi amiteşti de ele. Mereu. Şi să mă ierţi.

Ascultă-mă, priveşte-mă, iubeşte-mă!

p.s (pentru un marţi uitat)

EAGLE EYE CHERRY..... SAVE TONIGHT
Asculta mai multe audio Blog