Despre NOI

~~Frozen lily~~

Draga destine,

Afla despre noi ca suntem bine, vii, si cu mai multa pofta de viata ca oricand.

Am trecut cu bine pragul de inceput si ne indreptam catre orizonturi senine. Nu ne-a fost foarte greu, am indurat doar ceata, iar cand soarele ne-a intrat in ochi de tot, atunci i-am inchis si am pasit cu dreptul tinandu-ne de mana..si iata deci, ca am izbutit.

Oamenii ne-au luat ca atare, drept ceea ce suntem si ceea ce intotdeauna vom fi---- NOI.

Cativa dintre ei au crezut ca la un moment dat ca am fost prinse de val, pacalite de imprejurari sau tinute sub lesa orasului de gheata....de fapt, am fost lucide in tot acest timp.

Am mers in multe locuri, unde am vrut, cand am vrut, si mai ales cu cine ne-a fost drag.

Si am deschis usi la ora la care am vrut, de cate ori am vrut, si mai ales, cui ne-a fost draga inima.

Si nimic din ce pare aici ametitor nu ne-a luat mintile, si nimeni din cei ce pareau persuasivi nu ne-au convins, si nicaieri unde licarea o scanteie nu ne-au fost atrasi pasii...

Ci tot ce am intreprins a fost din dorinta noastra infinita, sau dintr-un impuls de viata, sau o mai poti numi cheia lacatului in care eram prinse...

Cheia orasului e acum la noi...si vom incerca orice locsor’ ce va parea de neclintit...si vom impresiona oameni greu de abordat, si vom stinge lumini cand altii vor vrea sa ne intimideze...si ne vom tine de mana daca drumul va fi alunecos...si in definitiv nu ne va mai putea opri decat....ce-as putea sa completez aici?

~~Tipa de la unşpe~~

Ce-ar putea să ne oprească?

Dacă până acum am fost capabile să ne astupăm toate rănile şi să ascundem cicatricile, dacă suntem încă în stare să visăm, să iubim, să simţim, nu ne poate opri nimic definitiv.

Şi dacă în încercarea noastră de a trăi la fel de intens totul, ca şi până acum, vor fi mulţi care vor dori să ne schimbe drumul, să ne-ntoarcă destinele, să se joace cu ele ca şi cum ar fi două cărţi într-un pachet de cinci zeci si patru de milioane, vom avea aceeaşi putere de a ne ridica, şi de a privi înainte. Mereu înainte.

Pentru că orice ar fi, cheia e la noi în suflet. Pentru că orice ar fi, ne vom dărui la fel ca şi până acum şi vom lăsa lumini aprinse în urma noastră pentru toţi cei care au făcut la un moment dat parte din viaţa noastră, pentru cei care ne-au fost dragi.

Poate că am părut naive şi infantile în faţa lor, dar le-am intrat în suflet şi ne-am lipit acolo bine, iar abia când nu ne vor mai avea aproape îşi vor da seama de asta. Dar va fi prea tarziu, pentru că nu ne-am lăsat influenţate şi nici modelate de ei, ci ne-am continuat vieţile cu ochii mai mult sau mai puţin deschişi, dar cu sufletele curate.

Şi dacă am luat-o de atâte ori de la capăt, a fost pentru că mainile noastre s-au strâns una pe alta şi am avut siguranţa că, dacă vom cădea din nou, va fi cineva care ne va ridica şi ne va scutura de praf. Cu ochii închişi şi cu mainile încleştate una în cealaltă am păşit de fiecare dată, şi am stat drepte în faţa destinului, pentru că ştim că nu ne poate opri NIMIC.

Iar ei, dacă n-au învăţat asta până acum, vor avea destul timp să o înveţe. Pentru că vom fi mereu NOI, împreună, gata să facem orice ca să fim fericite, gata să luăm totul de la capăt fără nicio reţinere, gata să ne aruncăm în vâltoare de fiecare dată. Pentru că ne ţinem scai de viaţa trăită frumos, şi de oamenii care ne sunt dragi.