Imbratisari frante

M-am indreptat ieri agale spre liceu, vechiul CNMB. Pe parcusul drumului aveam in minte aceleasi imagini vesele,o curte plina de "copii" care isi vedeau de treaba lor, o curte in care totusi gaseai oameni normali, printre acei anormali putinla numar.

Terenu de fotbal, activitate zilnica pentru toti baietii. Terenu de baschet, my old home court, activitatea mea zilnica,scoala era extra-scoalara. Ma gandeam ce ar merge un fotbal american asa nostalgic. Ahh da...imi aduc aminte de "primu meci de fotbal american" din liceu. Imbracat frumusel in camasa, da imbracat in camasa pot juca fotbal american.
Toti chiuleam si ne distram, ne'am farmat oasele,glezenele si genunchii in acest sport fara protectie. Ce amintire frumoasa, imi aduc aminte cand i'am spart capu unui coleg, ce placaj de toata frumusetea:X:X:X.


Intru in curte si vad terenu de baschet, ma uit spre geamu clasei si parca il vad pe profu de fizica cum preda lectiile la clasa mea si se uita la mine cum jucam baschet, chiulind bineinteles.Alta amintire placuta.
Mai fac cativa pasi si ma trezesc in dreptu clasei "tale", ma uit in clasa si parca te vad acolo in prima banca tot timpu razand si uitandu'te dupa mine pe'afara, gata gata sa ma prinzi cu vreo fata. I used to be a good boy. Asteptam sa pleci acasa pana sa fac vreo miscare. Amintire placuta de'aseamenea.

"Am intrat in liceu impreuna si am iesit din el tinandu-ne de mana". Ce vorbe mari pentru o fiinta fara inima, care nu a stiut sa respecte un lucru greu de obtinut, nu vreu sa pomenesc de acel lucru infim, dragostea.

Nu credeam ca voi gasi atata tristete in maretul CNMB, o curte goala, nimeni afara cu o tigara in mana si in cealalta o cafea. Impreuna cu Bikeru si Boogie ne aprindem linistiti cate o tigara. Ei incep sa vorbeasca prostii, nu ii bag in seama, incerc sa realizez ce sa intamplat cu liceul. Ahhh...da la naiba am plecat noi de'acolo si toate s'au dus dracu.

Unde sunt zilele in care nu ne duceam la ore si stateam afara?Unde sunt orele in care faceam misto de profele de sport?Unde sunt zilele in care noi faceam ce vroiam din liceu? Au apus o data cu plecarea noastra.


Sa revin totusi la titlul foarte sugestiv de altfel. De ce acest titlu?

Simplu. "Noi doi" eram cei mai tari, atata invidie in jurul nostru, atatia ochi atintiti asupra noastra zilnic. Atatea barfe neimportante, toate pe seama noastra. Eram "mici si indiferenti"..."Noi doi ne iubeam" si eram doar "noi doi",nimeni altcineva nu conta inafara de noi.

"Why do all good things come to an end?" Simplu.Fiecare a crescut, chiar daca impreuna, in felul lui. Tu ai vrut ceva diferit, eu am vrut ceva si mai diferit. Tu ai primit ce ai vrut, eu inca mai caut ce vreau si din fericire sper sa nu gasesc niciodata ceea ce caut, pentru ca altfel voi ramane fara scop in viata asta relativ scurta.

Timp de cinci minute am disparut dintre ei si am vazut toate lucrurile bune dintre noi, toate intamplarile,cate amintiri...

Intr'un final apare o tipa care nu cu mult timp in urma mi-a spus: "Imi pare rau ca v-ati despartit, erati asa de frumosi cand defilati amandoi mandrii prin liceu". Da ai dreptate, eram asa frumosi impreuna, dar parca mai frumosi sunteti despariti.


Toate amintirile si toate sentimentele mele se regasesc in doua cuvinte: "imbratisari frante".

Iar asta este ultima mea amintire legata de tine, pe veci. De azi inainte te voi scoate definitiv din orice gand sau orice sclipire a mintii mele. La revedere draga mea.