Nu am mai scris de ceva vreme, pentru ca eRepublik mi’a mancat toate zilele, dar nu numai el ci si tu,dar asta e alta poveste in alta scriere.
Acum o saptamana am aflat ca mama unui coleg din unitatea militara din care fac parte in eRepublik a fost omorata in propria casa cu un topor de un descreierat care nici macar nu stia ce vroia. In aceasta seara mai multe unitati militare vor lupta pentru colegu nostru ca un omagiu adus mamei sale. El mi’a fost coleg si in unitatea militara creata de un prieten si administrata de mine. Un om remarcabil care ne’a ajutat pe toti de cate ori am avut nevoie.
Stiu ca e ciudat cum dispar oameni de langa noi, chiar daca nu ii cunosti personal, dar iti pare rau pentru durerea din sufletul celorlalti afectati de disparitia celor dragi.
Cati dintre voi v’ati gandit cum e sa mori? Ce simti atunci cand mori? Ce se intampla dupa ce mori?
Sunt atatea intrebari, dar raspunsuri nu prea avem, decat foarte putine. Inchipuiti’va cum arata Moartea? Come on…nu e greu…o tipa imbracata in negru cu o coasa de argint dupa ea. O vezi venind spre tine grabita cu coasa indreptata spre tine, afisand un zambet larg, aproape extaziat, fericita ca ma ia pe cineva acolo la ea, iar tu ii raspunzi cu un zambet trist, infricosat, intrebandu’te unde te duce, cat va tine durerea si multe alte intrebari.
Dar sa ne gandim altfel: Ea vine spre tine agale tarandu’si coasa cu greu, uitandu’se in ochii tai, iar tu ii vezi fatal trista si ii raspunzi zambind vesel si linistitor si o urmezi vesel, facandu’i munca mai usoara.
Am vazut sau am citit acum cativa ani buni o chesti interesanta, era o chestie de genu ca atunci cand e sa mori vezi o gramada de lucruri in fata ochilor intr’un timp foarte scurt. Mi’a sunat foarte ciudat si am ramas vreo 2-3 saptamani pe tema asta.
Am fost de 2 sau de 3 ori la un pas de moarte si toate s’au intamplat foarte repede, din fericire am reusit sa scap si sunt bucuros. Nu imi este frica de moarte, pentru ca nu am de ce, cand e sa mori, mori nu te mai scapa nimeni.
Cum ar fi sa iti moara cel mai bun prieten, sa te duci in aceleasi locuri unde mergeai cu el si sa nu ii simti prezenta, sa te gandesti cum ar fi fost daca el ar fi fost acum cu tine, sa aveti aceleasi discutii poate fara rost, dar come on macar vorbiti despre ceva si va amuzati.
Intr’o buna zi toti vom disparea, unii mai devreme,altii mai tarziu, dar in final vom fi din nou impreuna si poate vom face aceleasi lucruri si ne vom distra ca in trecut.
Moartea nu este un final, este un pas spre o lume noua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu