“Vreau să îmi asum acest risc pentru că viaţa pe care am pus-o la păstrare a început să se mucegăiască.”

M-am străduit atât de mult să-mi păstrez măştile în faţa ta, dar cu toate astea n-am reuşit. Mi-a fost imposibil să-mi păstrez secretele, iar acum m-ai cusut de tine cu fire negre de mătase.

Numără-mi globulele roşii care aleargă nedumerite încolo şi încoace, găseşte-mi marginile trupului şi aruncă-mă înapoi acolo unde pot simţi cu toţi porii, acolo unde infinitul mi-a însemnat fiinţa. Învaţă-mă pe de rost şi schimbă-mi povestea.

Iar dacă până acum se aplicau foarte bine versurile „în ochii lui îi vedea pe toţi proştii din viaţa ei”, de data asta e altfel. Pentru că acum am aflat că „mecanismul” încă funcţionează, şi pentru că ai ştiut să mă faci să cred din nou.

P.S: “I like it when I light those stars in your eyes

Just like fireworks in the sky”

Exact cum rămâne mirosul de ţigară impregnat în haine şi în piele, aşa să-ţi rămân înăuntru.