Povesti

Am început să-ţi cunosc netezimea pielii, să-mi cunoşti netzimea trupului, să-ţi învăţ umerii pe de rost şi tu să-i fi ştiut pe-ai mei demult, sa-ţi memorez dilataţia pupilelor şi să-mi ghiceşti culoarea irisului.
Respirăm acelaşi aer, în acelaşi timp. Am învăţat să ne reglăm ritmul cardiac unul după celălalt, ne urmărim curgerea sângelui şi îi dăm drumul în vene cu şi mai multă viaţă, cu şi mai mult haos umblându-ne prin trupuri şi grăbindu-ne unul spre celălalt.
Ne urmărim bosumflările matinale şi încercăm să mai rămânem cateva clipe cuprinşi de vise, să mai trişăm îmbrăţişaţi, cu tricouri albe de dormit care păstreză mai bine gustul nopţii. Să mai trişăm puţin cu ochii închişi, să ne mai visăm puţin. Tu pe mine.. eu pe tine.
Ne împrumutăm unul altuia nebuniile, şi demonii şi visele. Şi nu ne simţim mai puţin noi, ci mai mult decât atât. Mai mult decât întregi. Tu ai grijă de demonii mei, iar eu îţi alimentz visele şi nebuniile şi poveştile.
Ţi-am găsit cuvintele ascunse prin vene şi mi-am ascuns tăcerile la tine în piept. Mai ţine-le puţin. Lasă-mă să mă ascund în tine. Să mă mai joc de-a v-aţi ascunselea prin părul tău şi tu să joci leapşa cu globulele mele roşii.
Să-mi citeşti seara, iar eu să adorm ca un copil cu ochii la tine. Şi să-ţi desenez cuvintele în vis. Iar ţie să-ţi rămână privrea mea întipărită pe retină.
Să împărţim dimineaţa ultima ţigară şi să fie mai puţin nocivă, pentru că e fumată in doi.
Şi să păcălim realitatea în ritmul haotic al muzicii, în ritmul haotic al sângelui, în ritmul haotic al vieţii noastre.
p.s: