marți, februarie 19

E dreptul meu

Te-ai intrebat vreodata cate incap intr-o clipa in care nu mai vrei sa faci sau sa spui nimic?
Sa fiu sincera m-am saturat… de aparenta afectiune pe care mi-o arata cea mai mare parte din oamenii din jurul meu, de pesimismul innascut al multora, de ignoranta majoritatii, de nepasarea cu care sunt tratati cei mai slabi, de materialismul tuturor…
Si nu mai vreau sa fac nimic… Am obosit sa le tot vorbesc, sa tot incerc… Si da, am dreptul sa fiu nervoasa si sa urlu… am dreptul sa ma supar si sa nu mai vorbesc... am dreptul sa plang si sa ma ascund… am dreptul sa vreau si sa incerc sa uit.. am dreptul sa vreau sa fug… am dreptul sa urasc, sa-mi treaca si sa iubesc mai mult dupa… am dreptul sa fac toate astea… Am dreptul fiindca sunt OM… Chiar daca nu te-ai gandit niciodata la mine ca la un om, ai fi surprins sa afli ca sunt unul dintre voi… Chiar daca nu ma port ca voi toti, chiar daca nu sunt la fel ca voi…
Si da, am nevoie de afectiune, am nevoie de atentie, am nevoie de caldura… Si daca ofer toate astea fara sa-mi pese daca primesc ceva in schimb nu-i un semn de slabiciune… Si chiar daca sunt ranita n-am sa incetez sa fac asta… Si chiar daca ma consideri naiva si mult prea copila pentru a supravietui „lumii de afara” ai fi uimit sa vezi ca ma descurc destul de bine si acolo, ceea ce nu pot spune despre tine…n-as fi prea sigura ca tu ai supravietui in lumea mea... Pot fi si eu superficiala si nepasatoare… Pot avea si eu milioane de masti pe care le port cu atata iscusinta incat nici cel care ma cunoste cel mai bine nu si-ar da seama din prima. Si chiar daca ma vezi zambind n-ai sa sti vreodata daca e un zambet fals sau nu… Si daca ai sa ma vezi plangand ai sa-ti dai seama ca in felul meu incredibil de pamantesc pot fi ranita… Si daca iti va pasa, macar putin, imi vei lasa lacrimile sa curga fara sa spui nimic, fara sa faci nimic, tot ce trebuie sa faci e sa fii langa mine, sa ma privesti, sa te simt… N-am nevoie de sfaturi, nici de vorbe false, nici de zambete ipocrite… Nu vreau cuvinte frumoase, chiar ma inspaimanta, nu vreau decat sa stiu...

Niciun comentariu: