A mai trecut o clipa...ai mai murit putin. Sti cati de "tu" au murit chiar acum?
Si-ti vine sa urli de-atata nepasare. Ti se pare ca te invarti in acelasi cerc de milioane de clipe. Si alergi, te zbati, strigi, te tarasti, cazi, te ridici, te tarasti din nou si ajungi tot acolo. Si-ti dai seama deodata ca nimic nu e al tau. Nici macar tu nu esti al tau. Nu mai ai suflet de demult, iar privirea ti-e impaienjenita de atatea intamplari care te bombardeaza cu zecile in aceeasi secunda incat te intrebi cum dracului mai esti in stare sa intelegi macar o frantura din tot ce ti se intampla.
N-ai mai vorbit cu tine de-un secol. Daca stai sa te gandesti bine nu ti-au placut niciodata conversatiile cu tine insuti. Te enervai cand nu te puteai hotari, cand treceai de la o extrema la alta, cand iti urla constiinta si tu n-o luai in seama. Acum nici macar nu mai sti ca existi. Te-ai abandonat intr-o gara de suflet si te gandesti daca nu cumva ai pierdut si ultimul tren catre oriunde.
Ti-ai ascuns foarte bine gratiile si acum nici tu nu le mai gasesti. Esti un prizonier dificil totusi. Distrugi cam tot ce e construit in lumea ta. Dar, din moment ce trebuie sa convietuiesti cu toti ceilalti "tu", care mor si se nasc in fiecare moment, te apuci sa construiesti din nou. Si alergi, te zbati, strigi, te tarasti, cazi, te ridici, te tarasti din nou si tot nu se vede nimic.
Ai uitat de timp. Nu ti-a fost niciodata prieten si l-ai abandonat si pe el pe undeva. Totusi cauti mereu. Cauti ceva, nici tu nu sti ce, ti-e frica sa afli. Si alergi, te zbati, strigi, te tarasti, cazi, te ridici, te tarasti din nou si nu gasesti nimic...
In starea de gratie pe care ti-ai creat-o, in filmul al carui scenariu nu-l sti nici tu, dar ai pretentia ca toti ceilalti sa-l cunoasca, in cantecul ale carui versuri iti arunca culori printre gratii, dar pe care vrei sa-l auzi numai tu, in camera pe care o ai in loc de suflet, te grabesti sa traiesti pentru a prinde un loc bun in... UNDE?
Si mereu ti-e teama de ce o sa fie ieri si te-ntrebi cand a trecut maine asa de repede...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu