Visasem fumos... m-ai trezit cand vroiam sa-ti spun...
Am plecat spre... Unde ma duc?
E primavara... cum e la tine-n suflet.
La mine-i intuneric. Da-mi din lumina ta.
Nu te-ai plictisit de cand te tot caut?
Pasii-mi numara secundele si mi se-nmoaie picioarele.
Vreau sa cad...acolo in iarba...sa ma odihnesc.
Am obosit sa tot privesc timpul.
Mai am putin pana ajung...unde?
Pana ACOLO mai am... cinci milioane trei sute doua zeci si patru de mii opt sute saptezeci si sase de ganduri, doua zeci si opt de suflete de vizitat, patru mii de sentimente de aruncat, trei sute de vise de ucis si de cautat in cenusa celorlalte opt milioane noua sute noua zeci si noua de mii pe care le-am asasinat pana acum, noua vieti de distrus si inca zece de salvat...
Ce mult...
Uite o cafenea. O sumedenie de domnisoare imbracate in rochii vaporoase, ca niste frantuzoaice dintr-un film vechi, o gramada de tineri care parca vaneaza cuvintele potrivite, asteptand ca umbrele lor sa treaca pe deasupra meselor.
neah...nu e de mine aici. Desi mi-am dorit mereu sa am o viata ca a acelor domnisoare nu mi se pare ca mi s-ar potrivi.
Merg mai departe...
Un parc. Ma asez pe iarba. Dansez acum cu norii si visez... Azi-noapte n-am dormit. Ce ziceai ca ai visat?
Mi-am dat jos mastile si am inchis ochii.
Aveam impresia ca daca eu nu-i vad nici ei nu ma vad pe mine.
Mare greseala. Totusi... ma simt in siguranta cu fata spre nori.
As vrea sa nu mai astept mult. Zumzaitul agitat din jurul meu ma inspaimanta. Ma simt atat de mica...
Tu mai ai mult?
Eu m-am oprit. Am obosit. Oare e mai usor cand te intorci?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu