Cand totul ti se pare doar un joc cu reguli nedrepte incerci din rasputeri sa-ti rupi lanturile si sa fugi cat mai departe de terenul de joaca. Dar tocmai atunci ti se taie avantul si te trezesti mai prins decat erai.
Parca nu-ti mai simti sufletul si ti s-a scurs si ultima picatura de sentiment printre degete.
Ti se face frica de tine, ti-e groaza de ce-ai sa devii si incepi sa-ti desenezi amintirile in nori.
De ce sa nu incerci sa uiti?
De ce sa-ti creezi lumi din amintiri?
De sa respecti regulile lor? De ce sa traiesti libertatea pe care ti-o impun ei si sa nu fii liber asa cum sti tu?
Ti se pare ca orice ai face n-ai cum sa evadezi de aici. Te certi, te zbati, urli, te tarasti, te smulgi, alergi si degeaba... Te intorci de unde ai plecat.
Si nu-i nimic de facut....
De ce sa nu poti sa uiti?
De ce sa te impiedici mereu de tot ce-ai fi vrut sa faci si sa spui?
De ce sa-ti fie frica de tine?
De ce sa-ti fie teama de timp? De ce sa nu-l poti opri? De ce nu-l poti manipula?
De ce sa fii incapabil sa crezi?
De ce sa te ascunzi?
De ce?
Pentru ca asa e regula jocului....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu