LUNI

A urat întotdeauna zilele de luni. Parca nu-si găsea rostul. Prea devreme se terminase saptamana trecuta si era prea târziu sa înceapă alta… exact la fel…
- Te-ai trezit asa devreme ?
- Da… Totusi mi-e cam somn. Saptamana asta prea se grăbeşte sa vina.
- Vrei un ceai ?
- As prefera o cafea…
- Dar tu nu bei cafea.
- Uite acum beau! Ce-ti pasa tie daca beau sau nu cafea? Ti-e tot una daca faci ceai sau cafea.
- Bine gata nu te mai ambala atat. Intrebam si eu… Doamne explodezi ca un proiectil vechi!
- Bine, bine… Lasa asta si fa cafeaua aia mai repede !
- Stii, uneori ma intreb daca-ti pasa macar putin.
- De ce sa-mi pese ?
- Las-o balta… De mine, de noi, de toate…
- Nu! Lapte ai?
- E prin frigider, cred. Deloc?
Ea incepe sa rada si ii spune printre zambete: « Deloc!», apoi ii sare in brate si se alinta ca un copil rasfatat.
- Hai mai bine sa facem cafeaua aia, ce zici?
- Niciodata nu iei lucrurile in serios!
- Foarte bine! Asta pentru ca nici ele nu mă iau pe mine in serios!
- Cum sa ia in serios un copil zanatic asa ca tine?
- TU ma iei in serios?
- Nu!
- Nu?
- Hai sa facem cafea!
- Nu mai vreau!
- Iar te-ai aprins!
- Când o sa ma iei in serios am sa fac cafea cu tine!
Se ridica de la masa incercand sa-si adune camasa care atarna prin toate partile si pleaca bosumflata spre fereastra. Peste cateva minute el vine cu cafeaua. Când îl vede ochii încep sa-i rada si un zâmbet pornit tocmai din suflet ii lumineaza fata.

You can buy me with a coffe…