Maine am sa-ti cant...
Azi ploua... Azi iti canta ea...
Maine, cand ai sa ma vezi... Am sa am parul ud de atata ploaie si-am sa te-astept tot acolo... Totusi, n-ai putea sa vii mai devreme? Mi-e frig in suflet de-atata asteptat...
Maine, din dormitorul de suflete vor evada doua. E randul nostru! Am dormit prea mult... Pana la iesire mai avem mult totusi...
Azi canta-mi tu... Ea oricum nu te asculta... Stie doar cantecul ei...
Nu-mi vorbi! Stii ca doare... Ti-am vorbit vreodata? Nu...
Si-asa nu stii sa m-asculti... Nu m-auzi decat atunci cand iti cant...
Si-atunci ma privesti cu ochii tai stranii si norii din ei parca mi-ar fulgera cantecul...
Maine, cand te vei apropia timpul se va sparge in milioane de bucatele colorate... Ai grija sa nu te tai... N-ai sa ma ajungi daca-ai sa calci in cioburi...
Azi, iesim prin geamuri sparte, pe furis, asa cum fac copiii... Daca ne-ar vedea s-ar surpa infinitul...
Maine, o sa ne uitam in cioburi de oglinda... Si o sa taiem vesnicia in doua...
Si, tot maine ai sa-mi canti... Eu am uitat versurile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu