Mi-am amintit ceva azi dimineata… Acum e tarziu, am uitat.
Poti sa te-ntorci maine dimineata sa ma cauti? Pana atunci ma voi fi pierdut printre cuvinte.
Mi se facuse dor candva. Acum doar mi-aduc aminte. E doar o umbra sau poate o coaja pe suflet. Se-nmoaie cand plang.
Atunci cand te uiti in gol, te inspectezi pe tine, inauntru. Esti doar putin mai personal cu tine insuti si-i cam ingheti pe ceilalti, dar... e nevoie si de racoare din cand in cand. Te simti mai viu cand te-ngheata o privire.
Cand te-ai pierdut de tine, asaza-te si-mpleteste ganduri. O sa te intorci pana la urma. Iti ia ceva mai mult sa nimeresti drumul, dar la final ai sa te gasesti impletind vise.
Cand ti se pare ca te-ai inteles, atunci te schimbi si mai mult. Ti se pierde sinele in ceata si tu ramai cu ochii rosii de fum.
De cate ori amani un raspuns pe care ti-e teama sa-l rostesti, ti se umple sufletul de coji de nuca. Si te-nteapa-n cuvinte pana-ai sa fii in stare sa le strigi.
Poti sa aprinzi lumina? Nu-mi vad cuvintele. Si-mi vine sa fug sa caut soarele cand imi soptesti despre singuratate.
Vino sa ma iei intr-o joi. O sa mergem mult, asa ca ia-ti tenesii verzi. Cand ajungem o sa-ti spun ca te iubesc.
Un comentariu:
adevarat!
Si frumos pe deasupra. :)
Trimiteți un comentariu