Te-ai gandit vreodata ca de fapt tot ce iubesti e felul in care te simti? Ca tot ce te face sa te simti pe al 9-lea norisor roz e gandul ca te-ai indragostit, nici pe departe persoana pe care-ti place sa o faci responsabila? Poate ca toata treaba asta cu iubirea e doar inca o dovada de egoism inegalabil de care specia umana a dat dovada de atatea ori. E imposibil sa nu te gandesti la tine… La consecintele pe care orice lucru, intamplare sau mai stiu eu cele- ar avea asupra ta. Suntem fiinte limitate. Asta e natura noastra. Ne place sa spunem “eu nu am limite”. Pe naiba! Esti om. Si asta e cea mai mare limita pe care o ai. Poti sa zbori? Nu! Cel putin nu fizic, fara ajutor, si fara sa mori dupa ce vei fi incercat. Cat de mult poti sa rezisti fara sa iei contact cu lumea? Cat de departe poti sa mergi inainte sa privesti inapoi, fara sa-ti para rau de ce ai lasat in urma, fara sa-ti amintesti, fara sa te legi de cineva?
De cate ori n-ai zambit pentru ca ti-ai amintit cum te simteai cand erai indragosit? Sau de cate ori ti s-a luminat ziua cand ai vazut doi copii tinandu-se de mana? De cate ori te-ai uitat in oglinda si in loc de omul fals pe care-l vedeai e un copil care rade din tot sufletul si care se bucura de sufletul curat pe care tocmai l-a regasit dupa o lunga perioada de vreme, doar pentru ca ti-ai amintit cat de sincer erai odata cu tine insuti? De cate ori nu ti-a fost dor de euforia pe care o capeti dupa primele intalniri?
Si poate acum te-ai simti mai bine daca in loc sa condamni orice greseala, orice gest ori cuvant ti-ai aminti cat de fericit erai cand credeai in “prostii”. Si ce daca s-a terminat? Cu regretele nu rezolvi nimic. Ti-ai irosit viata si atunci si ti-o irosesti si acum pentru ca esti prea orb sa vezi. Nicio poveste nu ramane neterminata. Nici a ta, nici a lui si nici a ei. Toate povestile au un final fericit. Daca nu pentru protagonist, macar pentru personajul simpatic din episodul al treilea sau pentru nenorocitul de la inceput. Si tu sfarsesti mereu indragostit de sentimente. Ti-e dor si de agonia de dupa fiecare despartire si de povestile pe care ti le imaginai cand el nu dadea niciun semn. Intotdeauna incepe altfel, mereu se sfarseste la fel….
Iar tu, dragul meu, esti indragostit doar de SENTIMENTE…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu