marți, februarie 3

POST SCRIPTUM

Dragă ...

Citeşte şi taci.

Acum e vorba de mine. Doar de mine. Până acum ai avut destul timp să-ţi sapi loc înăuntrul meu, şi ai făcut o groapă destul de adâncă, alături de altele care au început să se astupe de când n-au mai trecut făptaşii pe aici. Şi da, sunt o persoană rece. Nu vorbesc mult şi nu întreb lucruri care îmi par mult prea personale pentru a le întreba fără să fii invitat să întrebi. Poate că da, pare că nu-mi pasă şi că sunt la fel de arogantă şi dispreţuitoare cu sentimentele şi lucrurile care ţi se întâmpla ca toţi ceilaţi, dar dacă pentru două secunde ai fi avut curiozitatea să fii atent şi la mine ai fi văzut că nu doar cu tine mă port aşa şi că ăsta e felul meu de-a fi. Încurcat, nedefinit, greu de descifrat. Nu te-am rugat niciodată să înţelegi, nici măcar să încerci n-aş vrea.

E destul de încurcată treaba, şi dacă mai durează mult e posibil să se astupe toate gropile cu un material în care nu se mai poate săpa, nici măcar să-l zgârii n-ai să mai poţi. Şi tu n-ai să ştii. Pentru că ştiu să mă prefac atât de bine. Vai, nici n-ai idee de câte ori pot să-ţi zâmbesc înainte să-ţi dai seama că-mi vine să plâng. Şi de câte ori o să te mint spunându-ţi că totul e bine. Nimic nu e bine. Şi dacă ai putea să dai la o parte praful care mi s-a aşezat pe suflet ai vedea toate astea. Ai vedea că, la fel ca tine am nevoie de oameni care să mă asculte, şi la fel ca tine am momente când îmi vine să plâng şi că în loc să mă sâcâi cu întrebările ai putea să te aşezi lângă mine şi să taci. Şi să mă îmbrăţişezi din când în când. Atât. Nu-ţi cer să mă iubeşti. Nu poţi cere asta nimănui.

Şi cu mine cum rămâne? Nu te-ai întrebat asta niciodată aşa-i?

Şi tot ce-aş vrea e să fiu măcar un post scriptum în viaţa ta. Pentru că pe ăsta îl ţii minte. Nimeni nu uita p.s-ul final. Acolo e adunat totul. Acele câteva cuvinte, la fel de puţine câte aş putea spune şi eu, au mai mult ecou decât pagini întregi de scrisoare. Nimic mai mult n-aş vrea să fiu. Un post scriptum tipărit cu cerneală neagră înăuntru. Atât. Altfel ar fi păcat.

P.S: Ar fi putut fi frumos...

Cu drag,

EU.

*Acest post nu e adresat nimănui în mod particular. Fiecare dintre cei care au săpat vreodată la mine în suflet au rezervat un paragraf, un cuvânt, o frază sau textul întreg. Poţi generaliza sau poţi individualiza. Totul depinde de tine... ca întotdeauna dealtfel.

Un comentariu:

jurnalulsufletului spunea...

As fi scris scrisoarea asta de 1000 de ori la un moment dat....si nu stiu daca mi-ar fi iesit asa de bine cum ai scris-o tu."ar fi fost frumos..."