duminică, februarie 7

deci


Asculta mai multe audio Muzica

O sa revin cu un post..
Multumesc!!!


**pentru ca exista oameni care stiu sa te faca sa crezi



Am promis, deci here it is:

Mi-am ascuns toate slăbiciunile şi acum le simt în mine ca pe nişte pietre grele care nu îmi mai dau voie să mă ridic din locul în care am fost aruncată, voluntar sau involuntar. E ceva grotesc în încercarea cuiva de a ieşi la suprafaţă dintr-o mocirla care nici măcar nu e a lui.
Mi-am asumat riscul să fiu azvârlită în prăpastia asta încă de la început, deşi mi-aş fi dorit să mai am măcar o coardă de asigurare. Căderea asta în gol nu te face decât să devii mic, din ce în ce mai mic, până când, în cele din urmă dispari.
N-am ştiut niciodată să păstrez doar lucrurile care îmi sunt necesare. Am avut întotdeauna tendinţa să ma încarc cu tot felul de nicuri infantile care, la un moment dat vor izbucni într-o reacţie greu de înţeles. Când îţi da sufletul pe dinafară e bine să fii singur...
N-am ştiut niciodată să ma limitez la puţin, deşi mereu am dat impresia că nu am nevoie de prea multe ca să fiu fericită. Şi, bine, asta nu e greşit deloc. M-ai cumpărat cu o ciocolată sau cu un cuvânt sincer, numai că atunci când e vorba de oferit e totul sau nimic. Şi asta e al dracului de obositor. Prost fel de-a fi.

Câteodată îmi vine să fug. Să uit de toate şi să o iau de la capăt. Dar sunt sigură că până la urmă tot aici aş ajunge. Pentru că aş face aceleaşi greşeli. De milioane de ori şi de la capăt, în exact aceeaşi ordine. De ce? Nu pune întrebări inutile... Pentru că nu regret nici măcar una, şi pentru că ăsta e felul meu de a fi.

It’s not a flaw, it’s a strength. It makes me who I am.

Da, m-am obişnuit să trăiesc aşa. Pentru că nu mi s-a arătat până acum că se poate altfel. Şi tu nu mai ai cum să mă distrugi. Pentru că în majoritatea timpului sunt la pământ şi pentru că mai jos de atât nu se poate. Şi chiar dacă îţi zâmbesc, asta nu înseamnă că sunt bine. Dar pentru tine e mai bine să crezi asta. Şi nu, nu îmi plâng de milă. Pentru că de fiecare dată există cineva care îmi dă puţină lumină şi o mână de care să mă agăţ şi să ies la suprafaţă.