S-a dus si Crăciunul ăsta. Sărbatoare pe care o aşteaptă toată lumea cu atâta nerăbdare. De ce n-am să înţeleg niciodată. Poate pentru că nu am simţit niciodată magia aia de care toată lumea vorbeşte. În ziua de azi toţi sunt magicieni de Crăciun. Se vinde magie în supermarket. Cine a mai auzit de magie la pachet? O iei acasă si o împrăştii pe jos sau cum? Şi după cine face curat? Şi cu ce rămâi? Rămâi iar fără sclipire un an întreg pentru că ai consumat-o pe toată într-o zi. Devii iar o umbră în mulţime şi îţi reiei rutina obositoare. Şi nu-ţi mai aminteşti nimic. Eşti mai bun câteva zile pe an şi apoi devii iar monstrul cu ochi întunecaţi care-şi face treaba robotic. Şi totul se reduce la un nimic continuu.
În ceea ce mă priveşte pe mine, Crăciunul nu e cu nimic mai special decât o zi obişnuită. Cine mă iubeşte, mă iubeşte şi-mi este alături şi în restul anului nu doar de Crăciun. Şi cine vrea să-mi facă un cadou n-are nevoie de o anume ocazie pentru asta. Dacă vrei să dăruieşti ceva, dăruieşti pur şi simplu. Fără pretexte şi obligaţii.
Şi da, anul ăsta a fost cel mai greu de suportat Crăciun. E înfiorător să vezi că familia se împuţinează văzând cu ochii şi că n-ai nicio putere să schimbi asta. Că rămâi din ceîn ce mai singur în jungla asta pe care au creat-o alţii pentru tine. Şi e al dracului de greu să aflii mai multe lucruri care te dor când abia te obişnuisei cu cele pe care le ştiai deja. Şi când te împăcaseşi cu ideea că amintirile puţine sau inexistente îţi sunt suficiente să supravieţuieşti, te loveşte iar o melancolie aproape de nebunie şi nu mai ştii unde să te ascunzi ca să fie bine, să-ţi fie bine. Să nu mai doară fiecare gând şi să nu te mai urmărească atât trecutul pecare nu l-ai avut. Şi copilăria pe care ai pierdut-o demult, dar din care ai mai păstrat o bucăţică pe care o ascunzi în ochi.
Şi poate că la un moment dat al vieţii mele o să fiu liniştită. Şi o să mă împac cu destinul care mi-a pus piedică de atâtea ori. Trebuie să o fac. Până atunci o să-mi sufoc toate durerile şi o să zâmbesc în continuare. Pentru ceilalţi. Pentru cei cărora le pasă. Pentru că nu merită să-şi întunece privirile pentru mine, şi nu merită să-mi împrumute zbuciumul. Şi în special pentru tine. Pentru că tu mi-ai dăruit lumină şi fericire anul ăsta. Şi tu meriţi cel mai mult să mă vezi zâmbind.
Un comentariu:
Frumos!!!!
Trimiteți un comentariu