simplu

Mi-ai ascuns toate slăbiciunile undeva în adâncul nefiinţei mele şi acum le caut ca un om sănătos care era obişnuit cu boala. Mi-ai curăţat sufletul de noroi şi mi-ai şters ferestrele. Acum mi-e lumină şi cald şi soare. Şi chiar dacă mă obişnuisem cu felul meu dezordonat şi haotic de fi, cu toate durerile şi visele neîmplinite şi prăpăstiile nesfârşite, mi-ai arătat că se poate trăi şi altfel. Că există oameni care te fac să trăieşti frumos şi linistit şi fericit. Care te fac totodată să te simţi la fel. Mi-ai ascuns cicatricile şi m-ai făcut să uit de ele. Şi o faci de fiecare dată când apare una nouă. Pentru că viaţa e plină de cicatrici şi de versuri sumbre. Dar tu îmi cânţi poveşti de dragoste şi acoperi sunetul grotesc al destinului care mă vrea închisă în cercul lui pentru vecie. Mi-ai pătruns sub piele astfel încât să te găsesc pe tine când îmi caut marginile şi obosesc de mine, când mă pierd în vise şi nu mai găsesc drumul înapoi. Mi-ai aruncat o frânghie bine ancorată în suflet şi mi-ai pus lumină în ochi, iar acum mi-e imposibil să mă mai rătăcesc în mine. Pentru că m-ai văzut de atâtea ori pierdută în mine şi n-ai suportat ideea că mă sfâşie amintirile prezente şi absente dinăuntru. Şi mi-ai creat altle care vindecă şi acoperă golurile din suflet.