Reflexii de suflet

Am realizat că nu am iubit niciodată cu intensitatea aceea bolnaviciosă. Cu intensitatea aceea care nu te lasă să respiri când ţi-e dor, care te face să arzi pe dinăuntru şi să simţi gustul aerului care e între voi. Care te împiedică să-l urăşti şi te face să zgârii, să racneşti, să loveşti, să ucizi pentru el. Care te împinge de pe marginea prăpastiei şi-ţi aşează saltele de puf acolo unde ai să cazi. Dar eu n-o să iubesc niciodată aşa. Pentru că sunt laşă. Pentru că sunt banală. Pentru că mi-e teamă. Pentru că NU ŞTIU. Pur şi simplu, pentru că nu am învăţat. Tu să mă ierţi. Să mă ierţi şi să mă laşi să te iubesc aşa cum (nu) ştiu eu. Aşa cum fac eu. Şi să mă iubeşti poate.

Să-mi zâmbeşti mereu.

p.s: acest post NU este adresat.

** Mi-am dat seama azi. Azi când am simţit că mi-e dor. Şi că orice ai face tu, eu nu pot să renunţ la ce simt. Pur şi simplu. Chiar dacă imi face rău. Chiar dacă ma doare să fiu mereu prinsă la mijloc. Şi nu e vorba de iubire aici. E vorba de... ceva... mereu altceva.

Calcule inexplicabile

Matematic vorbind, ecuaţia noastră nu are soluţii reale. Doar soluţii pur imaginare. Din alea cu „i” ştii tu: infinit, fericiţi, îndrăgostiţi şi aşa mai departe, IMAGINARE.

Povestitorul nu mai are nici finaluri fericite şi nici cuvinte să termine. Autorul a rămas şi el fără semne, fără cifre, fără EGAL-ul final. Rezultă... nu mai rezultă nimic. Nici măcar o inecuaţie; mai mic sau egal, mai mare sau egal... improbabil.

Parte întreagă din sentimentele mele = ego – parte fracţionară din gândurile mele. (mai exact cele în care apari tu)

Limită când finalul tinde la absurd din toată povestea asta = 2 (noi mai precis)

Limită când sentimentele tind la infinit din suflet = dor.

Limită... nu! Asta nu se poate calcula.

„Rezolvarea o lăsăm în seama cititorului.”

p.s : Rezolvarea nu există. S-a strecurat o eroare în datele problemei. Algoritmul e eronat şi datele imprecise. Halal.

*Şi uite aşa îşi spun cuvântul cele câteva zile de variante M1 şi reflecţii pur întâmplătoare. Izolarea aparentă în care mă aflu mi-a dizlocat din nou piatra pe care o pusesem la intrare. A intrat puţină lumină şi uite-mă: la un pas de... orice?! Fisura între realităţile interioare şi exterioare mi-a dereglat din nou echilibrul. Unde eşti tu nepăsare cu liniştea ta cu tot?

Vara mea

Alexandra mă întreabă de ce vreau sa vină vara. Păi draga mea, asta nu-ţi pot spune cu exactitate şi nici nu pot face un grafic cu intensitatea dorinţelor mele de iunie, iulie şi august, dar ar fi cam aşa:

- pentru că "vara asta-am să mă-ndrăăăăgooosteeesc"(şi n-o să fiu singura) vă jur
- pentru că o să treaca bac-ul
- pentru un început care păstrează parfumul primăverii
- pentru escapadele la munte
- pentru că atunci o să aflii tot ce a fost în sufletul meu
- pentru că vara se stă degeaba
- pentru că o să mă gândesc involuntar la tine şi o să te sun să-ţi spun că mi-e dor, dar o să mă blochez imediat ce-mi vei răspunde
- pentru ieşirile noastre "ciufulite" şi pentru altele care vor urma
- pentru munte, şi mare, pentru vise, pentru nopţi albe şi zile pline, pentru timp liber şi pentru năzbâtii, pentru acadele şi vată de zahăr, pentru...
- pentru toate... pur şi simplu

Voi de ce vreţi să vină vara?

Sfarsit

Acum mai mult ca oricand s-a terminat. Nici macar nu a inceput, dar ce mai conteaza? E sfarsitul dragule. Priveste-l! Priveste-l bine si imagineaza-ti acum un inceput! Te ustura ochii asa-i? Poate acum intelegi. Sau poate nu.

Pentru ca eu am fost cea care a avut grija sa fie bine. Dar tu n-ai vazut niciodata asta. Pentru ca mereu a fost ea cu un pas inainte. Pentru ca eu am fost cea prinsa la mijloc de atatea ori, care a stiut mereu mai multe decat si-ar fi dorit. Si pentru ca am ajuns la capatul puterilor. Impactul asta de cateva secunde cu realitatea mi-a deschis ochii. N-ai sa stii niciodata. Sau poate stii deja si te faci ca ploua. Asta nu m-ar mira deloc. Stii asa bine sa te prefaci. Dar nu mai conteaza acum. Pentru ca de acum incolo tu vei primi cuburile de gheata. Si cuvintele ei m-au convins cu totul. Da. Are dreptate. Nu merita. Nimic nu merita atat. Niciodata. Si n-o sa mai fie la fel. O sa fie doar aparent la fel. Pentru ca si eu stiu sa ma prefac. Si toata povestea asta o sa ramana ingropata adanc. N-o sa-mi amintesc nimic. Nu va fi fost nimic niciodata. Asa trebuia sa fie.

De maine o sa fiu la fel de zambitoare. Si tu o sa-mi vorbesti si o sa-mi multumesti asa cum stii tu. Dar n-o sa insemne acelasi lucru. Si n-o sa-mi fie greu deloc.

Pentru ca eu am fost intotdeauna cea care a asteptat. Ce? Un final fericit prostule!

Meallica - die, die my darling
Asculta mai multe audio Muzica »

*preferabil de citit impreuna cu melodia

(Imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor, dar nervii nu mi-au permis. Acest post este adresat, orice asemanare cu realitatea este intentionata.)

Nepoveste

Sunete ascuţite de dimineaţă agitată într-un oraş care mai mult de jumătate de zi e cuprins de o linişte apăsătoare. Nimeni nu vorbeşte, nimeni nu strigă, nimeni nu râde. Sunt oamenii şi gândurile lor. Atât. Aerul rece al noii zile îi trezea sufletul împingându-l spre un fel de margine. O prăpastie ar fi putut spune. Aerul acela avea ceva înspăimântător. Nimic nu ar fi părut absurd, sau imposibil, sau prostesc. Aerul care nu a mângâiat încă nările tuturor celor care se întorc din vise, aerul care îţi dă senzaţia că în lumea asta eşti doar tu şi gândurile tale. Şi totuşi se auzea ceva, ceva ciudat. Ceva venit parca din altă lume. Un sunet nepământean, nefiresc, reconfortant totuşi. Era timpul să-şi adune trupul din mormântul de bumbac în care îl abandona în fiecare noapte. Parfum de femei ieftine, de păcate domestice, de dureri absurde, clocot de dorinţe carnale, de patimi sfâşietoare de suflete, de iubiri ascunse şi vise îngropate intra pe fereastră dandu-i o doză mult prea mare şi brutală de realitate. Nu şi-ar fi dorit să trăiască aşa. I se păra că are o pseudoviaţă, că nu trăieşte în afara pereţilor de mansardă. Îi era teamă totuşi că tocmai aceasta era ceea ce nu trăia de fapt. Pe străzile de mahala impregnate cu miros de moarte era altă persoană. Îi venea să zgârie cu unghiile niciodată prea îngrijite zidurile care urlau a dezlănţuire animalică, a dezintegrare sufletească, a dezumanizare timpurie. Dar nu o făcea niciodată. Pentu că fie că îi plăcea, fie că nu, făcea parte din acel colţ de lume.

Mereu a fost de părere că excesele sunt benefice. Te ajută să gândeşti limpede. De aceea, de multe ori se lăsa în voia alcoolului care îi transforma existenţa într-una mai uşor de suportat. Adormea fericită şi se trezea în aceeaşi forfotă mizeră care o făcea să bea din nou şi din nou... se trezea uneori în paturi străine, în aşternuturi care miroseau a dezintegrare interioară şi abandon fizic.

Făcea toate astea pentru că avea nevoie de afecţiune, de atenţie mai mult decât toate. Nu era nimic vulgar la ea, nimic impur, care să inspire degradare de orice fel. Totuşi se simţea neom de fiecare dată cond se trezea în paturi străine după ce-şi băuse nefericirea o noapte întreagă. Hoinărea zile întregi pe străzile murdare pentru că nu putea să uite imaginile groteşti de atunci... sau cel puţin ei i se păreau groteşti după. Şi toate astea pentru puţină afecţuine. Sau din lipsă de afecţiune. Era un fel de cerşetor.. doar că in loc de bunuri materiale, ea cerea ceva mult mai greu de oferit. Din punctul ăsta de vedere era mai ceva ca un muritor de foame. Nici la capitolul material nu stătea prea bine, dar se descurca. Atât cât să ducă o viaţă decentă.

Singurul lucru care o împiedica să se abandoneze cu totul era speranţa că el va observa într-o zi existenţa ei. Bineînţeles că o cunostea. Erau şi un soi de prieteni, dar la ce bun dacă niciodată ea nu avea curajul să se apropie atât de mult încât să-i şoptească ce simte. Tare şi răspicat nu putea să o spună, în scris i se părea mult prea... impersonal (deşi îşi imagina poveşti de dragoste de fiecare dată când vedea poştaşul ducând câte o scrisoare), aşa că aştepta. Nici ea nu era sigură ce anume, dar simţea că aşteptarea asta nu duce nicăieri, şi oricât ar fi vrut ea să schimbe lucrurile o depăşea. Limitarea ei o făcea să se simtă inferioară, nedemnă de sentimentele cuiva, cu atât mai mult ale lui. A fost de multe ori hotărâtă să-i vorbească. Cu atât curaj îşi spusese monologul în gând, încât părea că el ar fi putut să-l audă chiar atunci, fără să mai fie nevoie ca ea să-l rostească. Dar întotdeauna circumstanţele o făceau să amâne.
Circumstanţele, mereu circumstanţele. Niciodată ea. Întotdeauna altcineva, întotdeauna altceva.


Îşi spunea în gând, de multe ori fără s-o mai creadă, de şi mai multe ori tremurându-i până şi vocea interioară:


”într-o zi... poate într-o zi...”

Zbor invers

Am întâlnit-o din întâmplare, pe una din străzile acelea din liniştea cărora vrei să evadezi cât mai repede cu putinţă. Era o linişte sinistră, o linişte care nici măcar morţilor nu le este îngăduită. Paşi mici, grăbiţi, lumina care se reflecta din pavajul umed şi miros greu de... asfalt încins şi piaţă de cartier. A durat o clipă să-mi dau seama că nu eram singura care se simţea pierdută. Şi nu, nu era vorba de stradă. Cele două secunde care au închis între ele interacţunea cea dintâi o sa mi le amintesc ca pe momentele care într-un fel sau altul au aruncat o piatră în direcţia destinului meu. Pe măsură ce ne apropiam una de cealaltă paşii deveneau mai grei, mai apăsăţi, tulburând particulele mici de praf din aer. Avea acel ceva care îţi inspira fragilitate. Când am trecut pe lângă ea i-am auzit respiraţia greoaie, care era parcă un strigăt după ajutor de undeva dinăuntru. Am mers mai departe, dar câţiva paşi mai târziu am auzit-o în spatele meu, călcând parcă pe urmele mele. Era ca o umbră, însă nu am putut să-i spun nimic. De multe ori o simţeam în urma mea, păşind cu grijă, cu feminitatea aceea specifică personajelor din cărţi. Nu ne-am spus niciodată nimic. Ne întâlneam des, o vedeam mereu hotărâtă să-mi spună vreun secret după aerul serios pe care îl căpăta de fiecare dată când eram faţă în faţă.

Dimineaţa avea un aer cu totul special. Am văzut-o de câteva ori în timp ce încercam să-mi alung demonii nopţii. Învăluită de lumina încă nevăzută de toţi pământenii, cu părul moale, mereu căzut pe umerii-i dezveliţi, cu pielea albă, cu ochii mari şi umezi de parcă exact în momentul acela avea să izbucnească într-un plâns dureros şi cu buzele-i întredeschise, gată să şoptească fie un secret, fie o vorbă dulce. Era ca un vis de zori târzii, o fiinţă venită de pe cealaltă parte a lumii. Aduna înăuntru toate durerile lumii, toate patimile celor pe care îi întâlnea din aceeaşi întâmplare în care m-a găsit pe mine. Doar că... durerile mele nu le lua niciodată cu ea. Le număra pe degete de fiecare dată când mă urma ca o umbră. Într-o zi n-a mai avut degete...

Am vrut să mă întorc odată, s-o întreb de ce tace ca un mormânt de dragoste ucisă în plină nopte. De ce nu spune niciodată nimic, de parcă vorbele i-ar fi rupt venele care i se întrezăreau prin pielea transparentă, de parcă lumea şi-ar fi oprit timpul dacă ar fi şoptit ea vreun cuvânt... de parcă miile de destine care şuierau pe desupra oraşului mai tare atunci când bătea vântul şi-ar fi-ncremenit ţipătul să-i audă ei vorba... De parcă ar fi păsat cuiva că strânge în piept tot atâtea simţuri câte strânge lumea toată într-o noapte.

Păşea mereu uşor, de parcă i-ar fi fost teamă să nu calce pe morminte. Ea nu ştia că peste tot e un mormânt. Fie o iubire ucisă, fie o speranţă moartă, un vis asasinat, o copilărie smulsă şi izbită de un perete, fie un cuvânt aruncat în grabă... oriunde e un mormânt; totul e un mormânt. Groaznic mormânt...

Pesemne că ea încă spera să gasescă locul acela unde se aşează morţii înainte să părăsească lumea şi unde-şi lasă toate pietrele din suflet. Naivă... De când tot umblă şi de când tot adună durerile altora nu a înţeles că locul acela nu există, că sufletul nu ţi-l goleşti nici atunci când nefiinţa ţi-a amanetat trupul. Că pământul adăposteşte mai multe dureri ca ea, de aceea atunci când e cald şi plouă se văd aburi înălţâdu-se.

Avea totuşi aerul acela fragil, care nu-mi dădea voie să-i spun toate astea....

Era ca un vis mirosind a început, a nimănui, a tuturor, ascunsă în privirea lor, era un zbor spre nicăieri, aproape azi, mai mult ca ieri, cu aripi frânte de un dor, un dor de el, mai mult visat, un dor de dragoste-n păcat, un dor de viaţă şi pustiu, de infinit, un dor neviu, nepământean şi nefiresc, un dor de-amorul îngeresc ce-i urla-n tâmple şi-i aleargă-n sânge, ce-l simte şi apoi îl frânge, îl frânge-n palmele-i mărunte atunci când tu nu ştii ce simte.

Era pustiu şi m-am întâlnit cu mine...

Raze

În cutiuţa dinăuntru, azi, mai mult ca oricând, s-a strecurat o rază de lumină. E soare afară şi chiar dacă Ohm nu mă lasă să-i zâmbesc prea mult soarelui e o zi frumoasă. Şi ieri a fost frumos. Deşi întunecat, marţi e întotdeauna fericit. Aşa e el. Azi nu mai vreau să uit. Pentru că nu are sens. Poate că răspunsul e în buzunarul meu, nu al tău. Şi nici măcar nu mai vreau să-l caut. E aşa cum trebuie să fie. Şi o să fie exact aşa cum trebuie să fie. Azi m-am reinventat.

Reinventează-te cu mine!


**and I will be loveeed**

Somn

În fiecare dimineaţă îşi târa pielea printre aşternuturile colorate, măturând rămăşitele viselor nedormite. Cu părul răvăşit încă îşi mai caută fiinţa în nelumea în care se cufundase cu o noapte înainte. Noaptea, noaptea îşi asculta sângele cum se grăbeşte prin venele-i netede. Ca maşini supersonice gonind pe autostrăzi aeriene, globule albe şi roşii se grăbeau spre locul de unde porneau toate: inima. Ca-ntr-un joc cu nefiinţa toate dorinţele se aliniau şi porneau pe calea somnului inundându-i subconştientul cu împliniri iluzorii ale celor mai ascunse dintre ele. Se transforma într-o copie nevrotică a tuturor sentimentelor pe care nu a avut curajul să le strige sau măcar să le simtă vreodată. Se pierdea fără urmă prin labirinturi cu terminaţii nervoase, i se piedea sufletul în mlaştini de patimi îndată ce somnul îi cuprindea trupul şi aşa firav. Pielea alba care adăpostise atâtea furtuni era acum locul de joacă al ielelor, care, printr-un dans înşelător o purtau departe, lăsându-i trupul greu, nemişcat şi rece. De multe ori se privea de sus: inertă, inexpresivă, parcă alunecată într-un somn prea adânc pentru a se mai trezi. Îşi trăia iluziile şi apoi se întorcea; supusă, resemnată, tăcută. De fiecare dată la fel. În fiecare noapte altfel. În fiecare zi altfel. Mereu căutându-şi marginile trupului, marginile sufletului, pentru a păşi dincolo, pentru a se cufunda în abisul propriei fiinţe mai adânc decât a făcut-o cineva vreodată. Şi asta pentru că dorea să arunce dincolo de ea cuvintele nespuse, gesturile nesăvârşite, sentimentele neşoptite. Tot ce o făcea să-şi părăseasca sufletul atât de greu în fiecare noapte. Tot ce o făcea să încerce să se elibereze dincolo de realitate, dincolo de uman. Şi totuşi îi era teamă că odată terminat tot acest proces de „purificare” sufletul îi va rămâne gol, sterp, fad, uscat şi incapabil de a face lucrurile pe care le face orice suflet. Aşa că se mulţumeşte să-şi caute aceeaşi fiinţă insuportabil de pământeană în fiecare dimineaţă, în timp ce şterge urmele iluziilor nocturne, afişând în loc un zâmbet anapoda şi o privire senină.


Orice ai face, să nu adormi!

Vise cu iz de cafea într-o duminică târzie

Vreau să te întâlnesc din întâmplare, după o lungă absenţă într-o cafenea cu aer învechit. Să stăm de vorbă ore în şir despre tine, despre mine, despre... atât. Cafenelele au ceva personal. Ceva care te face să te simţi în siguranţă, care te face să te simţi... în stare de orice. Să fii capabil să-ţi dezvălui sentimente vechi şi secrete, să le mărturiseşti fără teamă. Şi să speri că nu mai sunt vii. Să speri că le-ai lăsat acolo, în urmă, şi că acum, cu fiecare înghiţitură de cafea, eşti mai dornic să vorbeşti despre cum era demult. Să vorbesc... să vorbesc despre tine... despre cum erai tu atunci. Despre ce erai tu atunci. Şi să sper, să sper că fiecare cuvânt nu-mi va lăsa un nod în gât, nu-mi va trezi ACELE sentimente, ACESTE sentimente. Să fiu neîndemânatică şi să te amuze, ca de obicei stângăcia mea. Să-mi spui „nu te-ai schimbat” şi să-mi zâmbeşti. Să-ţi aduci aminte de mine... să-ţi dai seama că într-un fel sau altul m-ai iubit. Să-ţi dai seama că într-un fel ciudat, te făceam să zâmbeşti în fiecare zi, şi chiar dacă zâmbeam anpoda, ţie, doar ţie îţi zâmbeam întotdeauna sincer.
Să fie vară târzie şi să am umerii dezveliţi, sau nasul roşu în mijlocul iernii. Să arăt exact ca un copil şi tu să-ţi aduci aminte. Şi să-mi zâmbeşti.

Să-mi zâmbeşti mereu.


Ce-ai zice dacă am lua-o la goană pe străzile adormite şi am turna cafea pe lângă trotuare... să se trezească toate sufletele amorţite?

Abecedar pentru tine

Că veni vorba. Deiu se ţine ţine de prostii. Draga mea, eu de completat nu mă pot completa singură (din păcate) aşa că în cel mai fericit caz o să mă dezvalui. (şi mulţimea "uuuu").

p.s înainte : o să scriu răspunsurile în română.

A

- Available: marţi, miercuri, joi, sâmbătă şi duminică (lunea ţin ochii închişi şi vinerea... să trecem peste)
- Age: 19 and shining sau fabulous (sau cum ar zice cineva " minunato adică eu")
- Annoyance: depinde.. uneori orice, alteori doar proştii a şi întotdeauna excesele de "maturitate"
- Allergic: la curve şi la puf
- Animal: zebra :-??
- Actor: Marion Cotillard, Sarah Jessica Parker, Al Pacino, şi alţii nu ţin minte nume de actori

B
- Beer: hai noroc!
- Birthday/Birthplace: 7 februarie 1990, la maternitate logic
- Best Friends: eee ştiu ei... sau ar trebui
- Body Part on opposite sex: ochii şi podoaba capilară
- Best feeling in the world: libertate cred...
- Blind or Deaf: îmi doresc să cred că la cretinitate.. totuşi nu-mi prea iese
- Best weather: warm
- Been in Love: maybe
- Been bitched out? sună nasol, dar am impresia că da... habar n-am... pas?
- Been on stage? oh yeah :-B
- Believe in yourself? uneori
- Believe in life on other planets: mă cam sperie dar sper că există
- Believe in miracles: da
- Believe in Magic: depinde de care...nu de-aia de vrăjitoare
- Believe in God: umm... nu ştiu
- Believe in Satan: idem
- Believe in Santa: almost
- Believe in Ghosts/spirits: nu
- Believe in Evolution: cred că da

C
- Car: bocanci
- Candy: de-aia rotundă, colorată şi pe băţ
- Color: e na
- Cried in school: da
- Chocolate/Vanilla: chocolate
- Chinese/Mexican: mexican banuiesc
- Cake or pie: cake
- Countries to visit: toate în afară de cele din Asia (mi-e frică de ei)

D
- Day or Night: night
- Dream vehicle: racheta
- Danced: da
- Danced in the rain? daaa
- Danced in the middle of the street? da da da(1,2,3 take my hand and come with me)
- Do the splits? mai exact ce?

E
- Eggs: le face găina ce naiba
- Eyes: căprui
- Everyone has: uite creier (doar că nu-l folosesc)
- Ever failed a class? slavă domnului nu

F
- First crush: la grădi :">
- Full name: Radu Ioana
- First thoughts waking up: fuck(de luni pana vineri)
- Food: aia de se mănâncă... ştii?

-Fruits: da

G
- Greatest Fear: e cucu... multe şi la fel de intense na
- Giver or taker: giver la naiba
- Goals: uite... să trăiesc frumos
- Gum: orbit cu calciu
- Get along with your parents? da
- Good luck charms: nu cred

H
- Hair Colour: şsaten sau roşcat sau amândouă sau... el ştie
- Height: 162 cm
- Happy: în fiecare zi câte puţin
- Holidays: munte (vara)/ mare (iarna)
- How do you want to die: într-o zi. uite ce mă-ntreabă! ca proasta în somn, nah
- Health freak? nu
- Hate: da

I
(In guys/girls)
- Eye colour: ochi să aibă
- Hair Color: never mind
- Height: cel puţin la fel ca mine
- Clothing Style: fără chestii mulate sau sclipitoare
- Characteristics: natural aha!
- Ice Cream: bring it on!
- Instrument: chitară

J
- Jewelry: cercei
- Job: acu'? n-am

K
- Kids: mă mai gândesc
- Kickboxing or karate: genunchiu' tataie ce kickboxing
- Keep a journal? ţin un blog şi nu în mână

L
- Longest Car Ride: Botoşani demult
- Love: I wish...
- Letter: cel mai trist e că oamenii nu-şi mai scriu scrisori
- Laughed so hard you cried: de multe ori
- Love at first sight: într-un film
M
- Milk flavour: cafea cu lapte
- Movie: trebuia plural... adică aşa: movies= addiction
- Mooned anyone? îmi place să cred că da
- Marriage: hahahaha no
- Motion sickness?: no
- McD’s or BK: de nevoie oricare. de plăcrere niciunul

N
- Number of Siblings: 0.
- Number of Piercings: 0
- Number: 98456391402947584
-Nickname: oi avea vreunu secret

O
- Overused Phrases: "cucu" nu ştiu... dacă stai de vorbă cu mine o să-ţi dai seama
- One wish: eşti nebun? cum una?
- One phobia: n-aş zice chiar fobii da nah scări rulante care coboară... şi locuri prea aglomerate

P
- Place you’d like to live: pe munte
- Pepsi/Coke: pepsi

Q
- Quail: n-am
- Questionnaires: alea pe care le completezi când vrei neapărat ceva.

R
- Reason to cry: prosteşti
- Reality T.V.: mă uit la reclame să adorm
- Radio Station: e asta-i bună
- Roll your tongue in a circle? da pot! şi?
S
- Song: multe
- Shoe size: 39
- Sushi: n-am încercat
- Skipped school: da
- Slept outside: da :X
- Seen a dead body? mai multe chiar
- Smoked? nu
- Skinny dipped? mai exact?
- Shower daily? da
- Sing well? nuuuuu
- In the shower? câteodată
- Swear? nu
- Stuffed Animals? porcul Pumba şi o broască
- Single/Group dates: single
- Strawberries/Blueberries: Strawberries/Blueberries
- Scientists need to invent: maşina timpului muhahahaha

T
- Time for bed: când mi se închid ochii
- Thunderstorms: există
- Touch your tongue to your nose? ok you freak ce vrei de la mine?

U
- Unpredictable: definitely
- Under the influence? sunt o persoană "planetară" (prietenii ştiu de ce)
- Understanding? uneori

V
- Vegetable you hate: nu-mi dau seama
- Vegetable you love: idem
- Vacation spot: up up on the mountain
W
- Weakness: nu vreau să-ţi spun
- When you grow up: niciodată Ha!
- Which one of your friends acts the most like you: întrbare stupidă, răspuns inexistent. neeeext!
- Who makes you laugh the most: oamenii
- Worst feeling: de... epuizare interioară
- Wanted to be a model? god no
- Where do we go when we die: în pământ dacă te-ngroapă, unde vrei dacă te ard
- Worst weather: umiditate excesivă
- Walk with a book on your head? da, când mă plictisesc

X
- X-Rays: păi... omu' se duce să-şi facă radiografie. nenea doctor îl pune la raze de-astea şi-l pozează. gataa X-rays câte vrei tu.

Y
-Year it is now: te-ai tâmpit? ăla cu 9 în coadă
-Yellow: and it was all yellow

Z
- Zoo animal: elefant, tigru sau maimuţă
- Zodiac sign: vărsător

LAST PERSON WHO…
1. Slept in a bed beside you? mama
2. Last person to see you cry? eu
3. Went to the movies with you? un coleg din generală, habar n-am
4. You went to the mall with? alina
5. You went to dinner with? mama şi bunica
6. You talked to on the phone? magdu
7. Made you laugh? mama

Merge mai departe la Alexandra, "Viaţa în culori" şi cine mai vrea.