empty

Vezi mai multe video din Muzica

Stau ore în şir în faţa monitorului şi încerc să găsesc ceva care să-mi distragă atenţia. Stau fără să găsesc nimic, uitându-ma cum mi se plimbă degetele cu unghii roşii haotic, involuntar, pe tastatură încercând să-ţi scrie scrisori. Dar nu-mi găsesc cuvintele şi mă trezesc în imposibilitatea de a formula o frază coerentă. O frază care să cuprindă tot ce simt.

Şi mi-e dor. Mi-e atât de dor încât noaptea simt că ma sufoc, şi te caut în neştire lângă mine, te caut inconştient, psihotic, şi mă arunc în vise şi mă trezesc plângând. Iar ziua îmi curg lacrimile şiroaie, incontrolabil, fără măcar să-mi dau seama de ce, şi nu mai pot citi banalităţile cotidiene de pe messenger printre lacrimi. Şi simt în mine un gol atât de mare încât m-ar cuperinde cu totul fără să am măcar vreo scăpare. Şi un nod în gât care nu mă lasă să vorbesc dacă nu-ţi pronunţ numele.

De dor de tine mi-amorţeşte sângele şi te caută prin vene in neştire. Şi abia dacă mai dorm, abia dacă mai mănânc. Mă plimb ca o fantomă prin casa goală şi parcă aştept să aud clanţănitul tastelor, să ştiu că eşti acolo şi că s-a terminat aşteptarea. Şi nu mai pot să scriu, mă deranjează sunetul obsesiv al tastelor, îl simt în mine ca şi cum mi-ar săpa în suflet, ca şi cum m-ar seca de viaţă.

Urăsc trenul ăla care m-a dus atât de departe de tine şi urăsc toţi mecanicii de locomotivă care fac ssufletele bucăţi atunci când pornesc spre destinaţie. Şi toate şinele de tren care ducc în altă parte decât la tine.

Şi acasă nu mai e acasă fără tine.

I’ll wait for you even if I’ll have to wait forever and a day.

...

Mi-ai deschis toate uşile şi acum nu mai am secrete. Mi le-ai auncaat pe toate şi sunt mai uşoară decâ oricând. Şi sunt atâtea lucruri pe care ţi le-aş pune şi n-am idee cum. Pentru că nu am fost niciodată pricepută la cuvinte. Aşa că îţi scriu scrisori şi sper să le citeşti şi să-mi ierţi stângăcia.

Şi nu, nu mai pot dormi lângă nimeni altcineva şi nici nu mă ia somnul până nu-ţi simt parfumul şi până nu te sărut pe spate de noapte bună.

Şi acum când ma gândesc la toate asta mi se înşiră lacrimile pe obraji fără să fiu cumva capabilă să le opresc. Şi mi se udă tastura şi mi se înceţoşează vederea şi mi-e greu să scriu. Pentru că mi se taie respiraţia de fiecare dată când mă gândesc la tine şi în fiecare secundă când mă uit în jur şi nu te găsesc.

Pentru că te caut şi nu te găsesc decât în mine. Şi mi-e greu să te privesc de-acolo dinăuntru, şi mi-e greu să-ţi sărut ochii şi să ma arunc în ei pentru totdeauna fără să mai caut vreodată scăpare.

Pentru că toate ţigările din lume n-au aroma celeia împăţite cu tine, şi toate apusurile sunt mai colorate când sunt lângă tine.

Şi pentru că mi se face frig fără tine, mi-e greu să găsesc căldură. Şi mi-e teamă şi mă ascund şi nu mă mai găsesc, şi fug spre tine şi rămân în urmă. Şi aş alerga o lume întragă noaptea asta dacă mâine m-aş trezi lângă tine.

Pentru că mi se întunecă privirea şi mi se şterg culorile. Şi nu mai pot să suport ddecât muzica pe care o ascultăm împreună. Restul e doar zgomot supărător de fond. Fără sens, fără rost, fără tine.

Şi nu, n-as crede nici într-un milion de ani că ai face ceva care să-mi facă rău. Pentru că am citit asta în privirea aia de rămas bun.

I’ll wear black every day I am away from you. ‘Cause all the colors are left with you.

DeclaraŢie de dependenţă

Aşa cum eşti tu dependent de nicotină şi ai mai fuma o ţigară şi încă una şi încă şi încă, aşa aş mai vrea eu mereu încă un minut, încă o secundă, încă atât cât să clipesc şi să te văd tot acolo.

De dor de tine mi se usucă pielea şi-mi piere vocea. Şi nu mai ştiu să privesc în jurul meu fără să te găsesc acolo. Şi nu mai pot să deschid ochii dimineaţa fără să te văd acolo adormit, fericit, pierdut în vise.

A dor de tine îmi aleargă degetele pe tastatură. Fără sens, incoerente. Fără scop. Doar să-ţi mai spună ceva. Doar să-ţi mai scrie cuvinte fără noimă. Iar eu să aud clănţănitul tastelor. Sec, ascuţit, indefinit de supărător.

Şi privesc în gol pe fereastră. Şi ascult într-una SOAD şi Nouvelle Vague şi Death Cab for Cutie pentru că-mi aduc aminte de tine. Şi aş dormi mereu doar ca să te mai visez o secundă şi să te închid acolo înăuntru. Şi să-ţi dau drumul atunci când simt că te zbaţi pentru o gură de libertate. Dar să nu vrei să pleci. Pentru că eşti parte din mine şi eu din tine şi nu mă mai simt eu fără tine şi nu te mai simt tu fără mine.

Şi mă ascund sub perne şi sub pături până vii lângă mine. Pentru că mi-e frig fără tine. Să-mi închid ferestrele şi uşile toate şi ochii. Şi să te aud în gând. Pentru că au altă rezonanţă cuvintele tale. Se lipesc acolo înăuntru. Şi nu doare deloc. Şi mi-aş construi o lume-ntreagă şi încă un oraş din ele.

Şi-atunci când mi se face dor de mare să te privesc în ochi. Şi să simt cum mi se sparg toate valurile înauntru. Şi când mi se face dor de munte să mă gândesc la tine. Şi să simt cum îmi curge libertatea crestelor prin vene.

De dor de tine nu mai pot dormi. Şi mă trezesc noaptea fără să mă găsesc. Şi aş alerga la tine să te sărut şi să mă întorc în somn adânc. Sărută-mă şi dormi. Şi nu-ntreba nimic.

Am ajuns acasă. Sunt aici şi-ţi scriu fără noimă. Şi ţi-aş scrie zile şi nopţi întregi până vine timpul să ajung din nou lângă tine. Am ajuns acasă şi sunt dornică să mă ascund iar în tine, şi să mă îmbrăţişezi atât de tare încât abia să reuşesc să respir, şi să-mi citeşti scrisorile, şi să-mi zâmbeşti , să mă priveşti şi să nu-mi mai laşi mâna fără mâna ta. Pentru că altfel nu-mi mai adun gândurile. Şi vorbesc şi scriu şi simt incoerent, fără noimă, fără început şi mai ales fără sfârşit.

Să mai visăm puţin. Să ne mai şoptim puţin. Să ne mai privim puţin. Să ne mai iubim puţin. Infinit de puţin.

Green velvet

Am să te aştept în vârful unui munte învelită în catifea verde. Adu-mi o păpădie şi voi ştii că pe mine mă cauţi.

Iarba-mi ţine loc de aripi
iar buzele-mi au gustat norii de atâtea ori
încât au uitat sărutul.
Tălpile-au simţit roua
ca pe o mângâiere de dimineaţă
iar ploaia mi-a şters chipul
de dor.
Vântul l-a învăţat ca pe o pictură
pe care ai privit-o de prea multe ori
totuşi, e incapabil să-l deseneze-n stele.
Iar tu.. mi-ai uitat paşii
de când m-ai văzut plecând
spre paradisul de catifea verde,
mi-ai uitat braţele şi-mbrăţişarea
şi sărutul
pe când eu te caut
şi-n rouă,
şi-n nori
şi-n ploaie
şi-n vise.
Caută-mă tu, iar când
te vei apropia
sufletu-mi îţi va şopti
povestea vântului care
ştia odinioară
un chip
pe dinafară.

Memoires

Amintirile nu se şterg nici cu guma şi nici cu timpul.

Din tot rămâne doar parfumul. Parfum vechi, plăcut de viaţă târzie care-ţi desenază în colţul buzelor un zâmbet timid, şi el amintirea hohotelor de altă dată. Iar când îţi aminteşti, nu-ţi vine să crezi că ţi-a curs atâta viaţă prin vene. Şi ţi-ai dori să mai trăieşti măcar o dată secunda de fericire.

Orice ai face, să nu (mă) uiţi!

*Later edit pentru zilele de marti pe care le-am sarit. Si pentru tine

Taxi - Cauta-ma Tu
Asculta mai multe audio Muzica